Pitici şi longevivi
Secretul longevităţii s-ar putea ascunde într-un sat pierdut din Ecuador, informează ilsussidiario.net. Cel puţin aceasta este concluzia la care au ajuns cercetătorii Jaime Guevara-Aguirre şi Valter Longo, care au studiat localnicii de pe aceste meleaguri. Bărbaţii şi femeile măsoară doar un metru în înălţime, dar cu toate acestea par a fi imuni la cancer şi diabet. În plus, nici trecerea anilor nu pare să lase urme semnificative asupra lor. În 1987, Guevara-Aguirre a descoperit din pură întâmplare acest sătuc ciudat. Toţi localnicii erau extrem de scunzi şi păreau mult mai tineri decât vârsta lor reală. Această situaţie i-a stârnit curiozitatea, astfel că a decis să studieze cu mai multă atenţie povestea. 99 la sută dintre localnicii examinaţi erau afectaţi de sindromul Laron, o deficienţă genetică din cauza căreia este inhibată creşterea în înălţime la pubertate. Această disfuncţie este răspândită în special printre populaţiile de origine sefardă (evreii spanioli sau portughezi). De altfel, în acest caz, nu vorbim de indieni sau de triburi necunoscute, ci de familii cu nume spaniole şi rădăcini ebraice, care vin din America de Sud.
Scepticismul specialiştilor
De la început, Aguirre a susţinut că există o legătură între această maladie şi longevitatea ieşită din comun a localnicilor. Punctul său de vedere nu a fost însă împărtăşit şi de colegii de breaslă. „Pentru că rezultatele primelor mele studii au fost surprinzătoare, mulţi s-au gândit că datele sunt mult prea limitate pentru a reprezenta un eşantion credibil. Din acest motiv, am decis să mai rămân în sat încă zece ani, însă nimeni nu părea dispus să mă creadă“, a povestit cercetătorul. Singurul dispus să îl asculte a fost Valter Longo, de la Southern California University, care a decis să îi dea o mână de ajutor. Echipa a monitorizat 100 de oameni care au circa un metru înălţime şi încă 1.600 de rude ale lor, care au o înălţime normală. Timp de 22 de ani, la cei care suferă de nanism nu a existat nici un caz de diabet, ci doar unul de cancer ovarian, care nu a fost însă mortal. Dintre rude, aproximativ 5% suferă de diabet şi 17% de cancer. „Am descoperit că persoanele care suferă de maladia Laron pur şi simplu nu se îmbolnăvesc de cancer. Am detectat cazuri de cancer la rudele lor cu dimensiuni normale, dar nu în cazul pacienţilor mei“, a precizat Aguirre. Din câte se pare, persoanele diagnosticate cu Laron sunt lipsite de un hormon de creştere asemănător insulinei. Studiile de specialitate au arătat că tocmai din cauza absenţei acestui hormon, piticii Laron au o speranţă de viaţă foarte mare şi sunt imuni la orice formă de cancer. În schimb, în organismul oamenilor obişnuiţi, o cantitate prea mare din acest hormon poate conduce la cancer încă din tinereţe.
