Procesul lui Iisus
de Mircea Duţu, Editura HERALD, 2010
În urmă cu 2000 de ani, întreaga viaţă a căpătat o nouă dimensiune prin procesul unui singur om. Trimis în lume pentru a o mântui, Fiul Omului aduce un mesaj puternic revelator şi dătător de viaţă veşnică, pentru care este acuzat şi răstignit. Lumea este absolvită de păcate, iar în urma suferinţelor îndurate Iisus devine prototipul condamnatului nevinovat şi judecarea sa, simbol al erorii judiciare.
Aducând faţă în faţă cele două lumi, împărăţia cerurilor şi cea omenească, procesul afirmă de fapt ruptura dintre justiţia divină şi cea pământească. „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta. Dacă Împărăţia Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat să nu fiu predat iudeilor. Dar acum împărăţia mea nu este de aici“ (Ioan 18, 36) îi răspunde Iisus lui Pilat. Iisus nu este adeptul judecăţii interumane, iar prin atitudinea sa („Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi“, Matei 7, 12) transmite un mesaj întregii lumi: dreptatea adevărată aparţine numai lui Dumnezeu.
„Procesul lui Iisus“ este întâi de toate unul al credinţei şi al creştinismului, deschizând calea spre minunea Învierii şi a vieţii veşnice. Prin judecata sa eronată, procesul înalţă viaţa la alt nivel de înţelegere, în timp ce interpretarea şi asumarea semnificaţiilor sale contribuie în mod esenţial la definirea culturii juridice occidentale actuale.
Mircea Duţu (n. 1957) este profesor universitar, avocat, cu preocupări şi contribuţii majore, de pionierat, în domeniile dreptului mediului, dreptului urbanismului, al istoriei instituţiilor judiciare româneşti şi al istoriei religiilor. A publicat primele monografii asupra trecutului justiţiei naţionale: „O istorie a avocaturii române“ (2000), „Istoria Baroului din Bucureşti“ (2006), „Istoria Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie“ (2007). Promovând o viziune asupra istoriei din perspectiva şi pe baza semnificaţiilor conflictelor judiciare ce au înrâurit-o hotărâtor, dezvoltă cercetări şi formulează interpretări novatoare într-o serie de procese celebre, româneşti şi străine. Printre acestea se află şi importante reconstituiri privind personalităţi ecleziastice naţionale, precum mitropolitul-primat Ghenadie Petrescu şi mitropolitul Basarabiei Gurie Grosu. În ultima perioadă, acordă o atenţie deosebită „proceselor credinţei“.
