Îndrăgostit de culori, pictorul Marius Turai-che aduce cu fiecare tablou mirajul artei, fie spunând în felul său povestea fără sfârşit a naturii, fie însoţindu-ne pe străzile Craiovei de odinioară sau, pur şi simplu, aducând o parte din frumosul artei zugrăvite pe pânză.
Jocul culorilor l-a prins în mrejele sale în vremea copilăriei. Creioanele, pensulele care se scăldau în acuarele lăsau pe hârtia albă imagini interesante, forme frumoase. Părinţii şi profesorii şi-au dat seama că au în faţa lor un copil talentat, aşa că paşii i-au fost conduşi spre drumul artei zugrăvite pe pânză.
Dumitru Budică şi Magda Buce l-au ajutat să dezlege tainele picturii, pentru ca mai apoi alţi profesori, precum Ilie Marineanu, Ştefan Brădiceanu, să continue să-l ajute pe medicul îndrăgostit de pictură să descopere toate tainele unei lumi care îl atrăsese dintotdeauna.
O lume fascinantă
Uşor, creionul, pensula, acurelele obişnuite, colile albe de hârtie au fost înlocuite cu o pânză, un şevalet, o pensulă adevărată şi uleiuri. Se năşteau primele tablouri, primele opere purtând semnătura omului îndrăgostit de culori. În faţa lor, sentimentele dădeau năvală, căci, odată aşezat la masa de lucru, zeci de întrebări îl invadau. „Atunci când mă apuc de lucru, îmi pun foarte multe întrebări. Mă gândesc ce o să realizez, mă gândesc că acel tablou trebuie să atingă cea mai sensibilă coardă a sufletului celui care se va opri să-l admire, pentru ca mai apoi, când pânza e gata, mulţumirea să-mi umple sufletul“, a precizat medicul pictor.
Un amalgam de sentimente îl învăluie pe creatorul de frumos. Freamătul creaţiei nu-i dă pace şi atunci se aşază în faţa şevaletului, iar muzica nuanţelor îl conduce în lumea minunată a artei. Aşa se nasc tablourile lui Marius Turaiche. „Peisajele sale sunt imnuri murmurate în templul natură, unde preoţii-arbori înalţă spre cer pământeasca slavă de dor înalt“, menţiona academicianul Fănuş Neagu, la vernisajul expoziţiei de pictură Marius Turaiche de la Muzeul Naţional Cotroceni, din iulie-august 1997.
Privitorul rămâne câteva clipe fermecat de ceea ce vede, de acel peisaj, „doar un pretext al realizării unor acorduri cromatice viguros ritmate, care conferă tabloului o anume forţă plastică, semn distinctiv al vocaţiei pentru nobila artă a culorilor“. Primeşte invitaţia celui care cu sinceritate declară: „Crezul meu? Lumea pe care încerc să o creez astăzi prin forme şi culori ar putea ajunge într-o zi la sufletul vostru… Dăruindu-mă vouă, nu vă cer în schimb nimic. Priviţi-mă doar!“ şi porneşte mai departe în lumea culorilor lui Marius Turaiche. Descoperă „luminişuri, anotimpuri şi flori, toate în puritatea lor, arhitectură tradiţională şi portrete ale marilor voievozi într-un paseism profund, creând un mediu al armoniilor şi reflexelor dătător de energii şi de un mare echilibru sufletesc“, după cum observa şi profesorul univ. dr. Dinică Ciobotea.
Aceasta este lumea pe care ne-a propune Marius Turaiche, o lume născută din „sintetizarea treptată a formelor, potolirea şi îmblânzirea culorilor“, după cum menţiona prof. univ. dr. Vladimir Osiac.
Marius Turaiche, pe scurt
Marius Turaiche face parte din acea categorie de artişti care dau dimensiunea picturii româneşti tradiţionale, păstrând fondul de creaţie plastică nealterat, implicit valoarea artistică fundamentală. Mărturie stau cele peste 20 de expoziţii personale care, de-a lungul unei cariere artistice de invidiat, au făcut deliciul „gurmanzilor“ de arte vizuale din Bucureşti, Slatina, Calafat, Târgu Jiu, Vidin şi, bineînţeles, Craiova, dar şi lucrările sale care figurează în colecţii particulare din Germania, Italia, Franţa, Danemarca, Norvegia, Elveţia, Japonia, SUA.
