17.8 C
Craiova
joi, 28 martie, 2024
Știri de ultima orăMagazinCele zece zile din 1582 care nu au existat

Cele zece zile din 1582 care nu au existat

Ce s-a întâmplat pe 6 octombrie 1582? Din câte se pare, nimic, pentru că această zi pur şi simplu nu a existat.

O întrebare capcană pentru ora de istorie, la care ar putea greşi şi cei mai pregătiţi dintre elevi, ar suna aşa: „Ce s-a întâmplat pe 6 octombrie 1582?“. Răspunsul corect, pe care puţini au şanse să îl fi nimerit, este: „Nimic, pentru că acea zi nu a existat“. Această întrebare capcană este consecinţa, involuntară, a reformei calendarului făcută de Papa Grigore al XIII-lea. Introducerea calendarului gregorian a fost necesară deoarece, în cazul calendarului iulian, anul mediu era ceva mai lung decât anul astronomic, făcând ca echinocţiul de primăvară să se mute uşor înapoi în anul calendaristic. În total, sunt zece zile care nu au existat niciodată, ele constituind o „gaură“ în istorie, care se întinde între 4 şi 15 octombrie 1582, perioadă lipsită de războaie, conflicte sociale, dar şi de gesturi generoase, descoperiri ştiinţifice şi opere de artă remarcabile. Papa Grigore al XIII-lea nu era nicidecum un suveran pontif interesat de astronomie sau de calendare, ci a fost, pur şi simplu, un papă care şi-a făcut datoria. Avea la suflet sărbătorile religioase, mai ales Paştele, şi apăra Biserica Catolică fără prea multe subtilităţi, fapt demonstrat de aprobarea masacrării protestanţilor de către catolici în Paris, în 1572, în timpul nopţii de Sfântul Bartolomeu.

Problema Paştelui

Conform hotărârii canonului al şaptelea apostolesc, Paştele trebuie să se serbeze în prima duminică de după echinocţiul de primăvară. Data Paştelui este legată de două fenomene cereşti: echinocţiul de primăvară şi luna pascală (sau plină, cu dată schimbătoare). Luna pascală poate cădea mai devreme sau mai târziu faţă de echinocţiul de primăvară, ceea ce determină instabilitatea datei Paştelui. De altfel, tocmai aici se afla problema. Potrivit calendarului iulian, în fiecare an, echinocţiul de primăvară era tot mai devreme şi, spre deosebire de epoca în care a trăit Iisus, Paştele începea să se apropie prea mult de Crăciun. Este bine ştiut că punerea de acord a calendarelor, anotimpurilor şi sărbătorilor a fost dintotdeauna o problemă, pentru că un an nu conţine acelaşi număr de zile şi cu atât mai puţin acelaşi număr de nopţi cu lună plină.  Din cauza impreciziilor din vechiul calendar iulian, în vremea lui Iulius Cezar (101-44 î.Hr.) data se afla cu trei luni mai devreme faţă de anotimpuri. Astfel, la un moment dat se ajunsese ca martie, prima lună de primăvară, să înceapă odată cu instaurarea iernii, cireşele se coceau toamna şi aşa mai departe. Cezar a profitat de campania din Egipt pentru a cere ajutorul astronomului Sosigenes din Alexandria. Pentru a rezolva această problemă, Sosigenes a inventant anul bisect şi, pentru a pune data în concordanţă cu anotimpurile, l-a sfătuit pe Cezar să adauge 90 de zile. Acestea au fost alăturate ultimului an roman republican, rezultând un total de 445 de zile. Pentru că a fost ultimul an din seria celor neregulaţi, a fost numit „ultimul an al dezordinii“.

Calcule şi calcule

Primul an în care a funcţionat reforma a fost 46 î.Hr. De atunci, anii normali au avut 365 de zile şi, după fiecare trei ani normali, a fost introdus un an bisect de 366 de zile. Astfel, durata medie a anului propusă de Sosigenes a fost de 365,25 zile, un pic mai mare decât cea prevăzută de calendarul gregorian. Însă, oricât de mică ar fi fost această diferenţă faţă de calendarul gregorian, ea ducea la o eroare de o zi în 133 de ani, iar pe vremea lui Grigore al XIII-lea se acumulase o diferenţă de zece zile. Echinocţiul de primăvară cădea aşadar pe 11 martie, în timp ce Primul conciliu de la Niceea din anul 325 stabilise ca acesta să aibă loc pe 21. Când a început folosirea noului calendar, pentru a corecta eroarea acumulată în cele 13 secole care trecuseră de la Conciliul din Niceea, s-a trecut la ştergerea a zece zile din calendarul solar. Ultima zi a calendarului iulian a fost 4 octombrie 1582 şi a fost urmată de prima zi a calendarului gregorian, 15 octombrie 1582. Totuşi, datele cuprinse între 5 octombrie 1582 şi 14 octombrie 1582 (inclusiv) sunt încă valide în aproape toate ţările, întrucât cea mai mare parte a ţărilor catolice n-a adoptat noul calendar la data specificată în bula papală, ci abia cu câteva luni sau chiar câţiva ani mai târziu (ultima, în 1587).

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS

1 COMENTARIU