Este una dintre actriţele care te introduc cu uşurinţă în lumea frumosului, a artei, indiferent că rolul său se derulează pe scena teatrului sau pe platoul de filmare. Te prinde parcă de mână şi nu-ţi mai dă drumul până nu are convingerea că a reuşit să-ţi încarce sufletul, să readucă zâmbetul pe chipul umbrit al cotidianului sufocant.
Astăzi este pe platoul de filmare, pentru ca mâine să te conducă în lumea teatrului. Face totul cu uşurinţă şi cu dragoste. Este o actriţă care nu a uitat niciodată de misiunea artistului, aceea de a te purta pe tărâmurile fermecate ale artei. „Eu sunt o fire optimistă. Încerc să aduc un zâmbet şi energie bună într-o lume nebună. Chiar dacă pare că nu se mai vede luminiţa de la capătul tunelului, cred că este de datoria unui artist să aducă această speranţă, s-o reînvie. După cum spunea şi marele Ion Manolescu, «actorul trebuie să fie un far al societăţii». Şi atunci încerc, prin tot ce fac şi tot ce spun, să aduc o energie bună şi încredere, căci numai de noi depinde ca viitorul să fie mai bun. Şi asta se răsfrânge asupra vieţii noastre, a tuturor. Cred că ar trebui să nu uităm de spirit, de credinţă, să ne întoarcem spre frumos. De aceea există artele, de aceea există teatru, muzică, film, pictură. Să ne reîntoarcem spre artă cu A, să ne încărcăm pozitiv, să ne deşteptăm, să ne înţelepţim, ca să putem înlătura răul care ne îneacă, mediocritatea, lipsa de valoare, care ne sufocă.
Cred că misia unui artist, mai ales a unui actor care este artistul cuvântului rostit, este să lupte prin toate mijloacele care îi stau la îndemână, şi ce mijloace are el la îndemână, cuvântul şi gestul, pentru a aduce o oază de frumuseţe şi spiritualitate, într-o lume care se îneacă în mediocritate, superficialitate“, a mărturisit cu sinceritatea-i caracteristică Nataşa Raab.
Călătorie în lumea teatrului
A simţit că are această misiune şi o simte mai acut acum, în aceste vremuri tulburi. Astfel că Nataşa Raab a îmbrăţişat cu căldură un nou rol, de fapt un dublu rol, al Irmei şi Reginei din „Balconul“: „Mi-a plăcut foarte mult textul care a fost ales de directorul nostru în politica repertorială, în cadrul centenarului Jean Genet. «Balconul» a venit extraordinar de bine. Se potriveşte cu ceea ce se întâmplă în viaţa noastră astăzi, cu mascarada socio-politică.
Am un rol în jurul căruia se învârteşte toată acţiunea piesei, rolul pivot, un rol greu, pentru că este un rol dublu, de la Irma la Regina.
Ca întotdeauna, teatrul este o oglindă întoarsă şi în «Balconul», Jean Genet este sarcastic şi parodic, exprimând ceea ce crede el despre politică. Dar, în acelaşi timp, simbolistica spectacolului este foarte bogată. Nu e numai o parodie socio-politică. În această piesă se vorbeşte foarte mult şi despre condiţia actorului care are privilegiul de a juca atâtea personaje, de a da naştere atâtor vieţi, şi de voalarea personajului la sfârşit, când în monologul pe care îl are pune în evidenţă această condiţie a artistului, care poate să vorbească liber despre realitatea sau falsitatea vieţii noastre.
A fost o provocare. E un spectacol care are de toate, are şi romantism, are şi realismul vulgar al vieţii, şi mascarada politică. E un spectacol din care fiecare înţelege ce trebuie şi ce vrea.
Din nou, teatrul ajunge un fel de refugiu al omului atunci când nu mai poate afară“.
O reîntâlnire dragă
Scena teatrului este înlocuită, din când în când, cu platoul de filmare, căci filmul este o altă dragoste a Nataşei Raab. „Din dragoste, cu cele mai bune intenţii“, în regia şi cu un scenariu purtând semnătura lui Adrian Sitaru, o aduce pe marele ecran, cel mai probabil în primăvara anului viitor, pe actriţa Teatrului Naţional „Marin Sorescu“.
„Am fost foarte bucuroasă să primesc vestea că am luat proba la acest film. În timpul filmărilor am aflat că de aproape un an se căuta o actriţă pentru acest rol şi că am fost penultima sau ultima care a dat probă pentru el.
E un film de suflet al lui Adrian Sitaru pentru că el povesteşte în acest scenariu o întâmplare din viaţa lui, care l-a marcat foarte mult. Este un film de autor. Eu joc rolul mamei. Am bucuria ca în acest film să împart platoul de filmare cu mai tânărul fost coleg al nostru Bogdan Dumitrache, Marian Râlea, care este soţul meu în film, un fost coleg de facultate, Adrian Titieni, Magda Catone, Gabriela Popescu, Maria Pâslaru. Îmi era dor de un film de lung metraj, pentru că ultima experienţă a fost cu regretatul Mircea Veroiu, «Somnul insulei», în 1994, după cartea lui Bujor Nedelcovici.
Din păcate, filme se fac tot mai puţine în România. Industria cinematografică românească e destul de săracă. Avem un adevărat val de tineri regizori care au dus faima filmului românesc, Cristian Mungiu, Cristi Puiu, Adrian Sitaru, Radu Jude. Sunt foarte multe nume care fac cinste filmului românesc, dar, din păcate, ei se confruntă cu mari probleme financiare, deoarece Consiliul Naţional al Cinematografiei premiază anumite scenarii sau intră în atenţia lui anumite proiecte, dar banii pe care el poate să-i ofere sunt insuficienţi. Filmul este o artă scumpă, ca şi teatrul, de altfel“. Dar, am completa noi, sunt arte frumoase care graţie unor oameni talentaţi şi cu dragoste în suflet ne ajută să ne refugiem, să uităm de urâtul de afară şi să trăim, măcar pe durata unui spectacol de teatru sau a unui film, clipe unice, memorabile.
