Cineraria este o plantă sub formă de tufă, cu frunze cordiforme de culoare verde închis. Florile sunt aşezate sub formă de buchete, seamănă cu margaretele şi au diferite culori (galben, roz, portocaliu, roşu, violet, albastru), în funcţie de specie. De fapt, aceste flori excelente sunt şi cele care fac din Cineraria o plantă apreciată de iubitorii de natură.
Răspândite pe tot globul, cunoscute ca plante de grădină şi, mai ales, de apartament, Cineraria sunt erbacee, bienale sau vivace. Pentru apartament se foloseşte Cineraria Cruenta Masson, plantă vivace care se tratează ca bienală. Are tulpina ramificată, frunzele păroase pe dos, alterne mari, cu peţiolul la bază lărgit. Este o plantă originară din insulele Canare, de seră rece. Căldura excesivă îi dăunează: tulpina se alungeşte, frunzele rămân mici, iar florile se formează în număr mic şi nu sunt foarte aspectuoase. De asemenea, Cineraria este foarte sensibilă la secetă. Temperatura optimă e de 15-18 grade Celsius. Are nevoie de multă lumină şi de un spaţiu aerisit, fără variaţii bruşte de temperatură.
Vara, trebuie să îi acordaţi o atenţie deosebită, pentru că nu suportă căldura puternică, aşa că trebuie să aveţi grijă unde o aşezaţi.
Pentru o viaţă lungă şi sănătoasă, planta are nevoie de un substrat care trebuie să fie slab acid spre neutru, permeabil, humos, hrănitor, bine drenat. În ceea ce priveşte udarea Cinerariei, această plantă are nevoie de un aer uşor umed şi de un sol în permanenţă umed, dar nu în exces.
Înmulţirea, deşi nu este prea grea, nu se recomandă să fie făcută de amatori, dat fiind perioada lungă de opt-nouă luni de la însămânţare până la înflorire. Se seamănă (puterea de germinaţie a seminţelor este de patru ani) în sere reci, pe la sfârşitul lunii iunie-iulie, într-un amestec de pământ de răsadniţă, pământ de frunze şi nisip, acoperindu-se uşor cu nisip. Se vor menţine bine umezite şi umbrite. Dimineaţa, câte o oră va trebui să aerisiţi bine. După ce veţi repica de una-două ori, plantaţi în ghiveci răsadul, într-un amestec de pământ de răsadniţă şi pământ de frunze şi, până la iernare se mai schimbă ghiveciul o dată sau de două ori. Pentru obţinerea de plante viguroase, este bine să schimbaţi ghiveciul şi iarna. În cazul în care nu veţi schimba de mai multe ori ghivecele, va trebui să administraţi o dată pe săptămână îngrăşăminte lichide. Varietăţile involte se înmulţesc mai uşor prin butaşi.
În ceea ce priveşte cultivarea în condiţii de apartament, trebuie să ştiţi că şansele de menţinere pe o perioadă îndelungată în spaţiile de locuit sunt mici. De obicei, primăvara, plantele cu flori trecute se pot planta afară, în grădină. Dacă plantele sunt sănătoase, după trecerea florilor se pot confecţiona butaşi din lăstarii secundari (nu din tulpina principală), care se pot pune la înrădăcinat în ghivece sub un borcan sau o sticlă. Cel mai bine se prind butaşii din plantele cu flori involte (bătute). În condiţii de cameră, planta înflorită rezistă timp de patru-şase săptămâni.
Bolile care afectează planta
Cinerarie este o plantă foarte sensibilă la făinare – boală produsă de o ciupercă microscopică, manifestată prin albirea frunzelor (ca şi cum ar fi pudrate cu făină) şi uscarea lor. Boala se combate cu fungicide, de exemplu, Goldazim.
