Atracţia între sexe este un mecanism foarte puternic, capabil să stabilească o legătură chiar şi între persoane care se cunosc doar de câteva minute.
După cum bine se ştie, atracţia dintre sexe este un mecanism extrem de puternic, care îl poate da peste cap şi pe cel mai echilibrat dintre pământeni. În plus, e un gând atât de irezistibil, care face ca orice alte necesităţi şi datorii să pară lipsite de sens, plictisitoare şi irelevante… Atunci când suntem departe de „obiectul“ dorinţelor noastre, mâncarea nu mai are gust, apar insomniile, nu mai reuşim să ne concentrăm. În aceste cazuri, tot ce contează este următoarea întâlnire cu persoana dorită. Doar gândul că ne va fi alături ne face să ne simţim euforici, fericiţi şi mulţumiţi. În aceste condiţii, cine să îşi refuze un asemenea lux, un asemenea noroc? Cu toate acestea, în multe cazuri, atracţia pentru persoana „greşită“ poate fi foarte periculoasă şi de-a dreptul „destabilizatoare“. Deloc întâmplător, grecii considerau că atracţia sexuală este ca o armă, o suliţă capabilă să pătrundă prin carne şi să pună stăpânire pe inimă, provocând haos, atât printre oameni, cât şi în lumea zeilor.
Relaţii periculoase
Să ne gândim, de exemplu, la acele relaţii periculoase care se nasc între femei şi aşa-numiţii „băieţi răi“: subiecţi cu un potenţial periculos şi care nu inspiră încredere, dar, cu toate acestea, au mare trecere la reprezentantele sexului frumos. Specialiştii de la New Mexico State University din Las Cruces au analizat caracterul a 200 de studenţi consideraţi a fi „bad boys“, pentru a-şi da seama care sunt principalele trăsături ale personalităţii lor şi de ce au atâta trecere la femei. S-a constatat că printre trăsăturile de caracter ale acestui tip de bărbaţi se numără insensibilitatea, impulsivitatea, extroversiunea, narcisismul şi alte elemente considerate antisociale. Concluzia lui Peter Jonason, coordonatorul studiului, este că, chiar dacă societatea tinde să privească de sus aceste trăsături negative de caracter, la urma urmelor, a fi un „băiat rău“ nu e deloc de evitat, mai ales în raport cu sexul opus şi în mod deosebit atunci când obiectivele cuplului sunt pe termen scurt. Tipul clasic de „băiat rău“ este figura modernă a lui James Bond: un bărbat insensibil la cei din jur, care are o slăbiciune pentru autoturismele de mare viteză şi pentru relaţii scurte. Aceste trăsături de caracter, explică Jonason, facilitează „împerecherea“ şi tocmai din acest motiv s-au menţinut şi chiar au devenit mai puternice de-a lungul evoluţiei umane. Alte explicaţii privind astfel de relaţii periculoase ar putea fi puse pe seama altor factori, de exemplu fiziologici, mai degrabă decât psihologici. Din câte se pare, este posibil ca un bărbat cu astfel de trăsături de caracter să fie perceput ca fiind mai dotat cu testosteron, tocmai din acest motiv putând să pară mai seducător şi cu mai mult sex-appeal. Trebuie însă spus că pe termen lung băieţii răi colecţionează eşec după eşec, fiind incapabili să construiască o relaţie bazată pe încredere, intimitate şi implicare.
Atracţie la prima vedere
Uneori, putem simţi o atracţie la prima vedere pentru o persoană, pur şi simplu pentru că aceasta seamănă mai mult propriilor noastre idealuri, pentru ca mai apoi să ne simţim dezamăgiţi de personalitatea acesteia, de conversaţie, de hobbyuri etc. La fel de adevărat este că, de multe ori, aşteptările sunt mult prea mari. Multe femei tind să îşi creeze bărbatul visurilor lor pe baza romanelor sau a filmelor de dragoste, în timp ce bărbaţii au mai ales speranţe de natură sexuală.
Faptul că atracţia masculină pentru o femeie este legată mai ales de sex reiese dintr-un studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea din Rochester, care au demonstrat că bărbaţii acordă o atenţie deosebită imaginilor cu femei în care este prezentă culoarea roşu, culoare care simbolizează pasiunea, sângele şi viaţa. La întrebarea „Cât ţi se pare de atrăgătoare această persoană?“ s-a constatat că subiecţii erau tentaţi să evalueze pozitiv imaginile cu femei îmbrăcate în roşu sau cele unde roşul era prezent doar în rama exterioară a fotografiei.
Chestiune de chimie
În cea mai recentă carte a sa „Why Him? Why Her?“, Helen Fisher, care de ani întregi s-a dedicat studierii atracţiei între parteneri şi iubirii, afirmă că există patru substanţe chimice care decid cine suntem şi cum ne comportăm în relaţie: doi hormoni sexuali, testosteronul şi estrogenul şi doi neurotransmiţători: dopamina şi serotonina.
Autoarea vorbise despre aceste substanţe şi în volumul său anterior, „Why We Love“, însă, de data asta, asociază fiecare dintre aceste molecule unui anumit tip de personalitate. Subiecţii cu un nivel ridicat de dopamină se încadrează în categoria exploratorilor şi sunt persoane amatoare de senzaţii tari, care sunt mereu în căutare de ceva nou. Urmează apoi „constructorii“, persoane dominate de o puternică activitate a serotoninei: precauţi, convenţionali, cu un dezvoltat spirit managerial. Directorul este tipul cu nivel ridicat de testosteron: agresiv, analitic, hotărât. Şi, în final, din cea de-a patra categorie, a negociatorilor, fac parte persoanele dominate de estrogen, care sunt personalităţi idealiste şi meditative. În opinia lui Fisher, „constructorii“ se atrag între ei, la fel ca şi exploratorii. Doar „negociatorii“ şi „directorii“ sunt puternic atraşi unul de celălalt, ei fiind dornici să caute cealaltă jumătate a lor şi să dea naştere unui cuplu complementar. Pentru explorator, în viaţă contează doar aventura, pentru constructor, importantă e familia, directorul pune preţ pe inteligenţă, iar negociatorul, pe pasiune.
