Scotch
de Ioana Bradea, Editura Polirom
Ioana Bradea (n. 1975, Bistriţa) a debutat editorial în 2004, cu romanul „Băgău“, pentru care a fost distinsă cu Premiul pentru Debut al Uniunii Scriitorilor din România. „Scotch“ este al doilea roman al autoarei.
„Scotch“ este imaginea unui dezolant spaţiu postindustrial dintr-un oraş de provincie: uzine dezafectate, muncitorii şi patronii „capitalişti“ ai puţinelor fabrici salvate de la dispariţie, resturi de fier şi beton, crâşma incredibil de ieftină şi blocul de nefamilişti. Aici se schiţează fragil o poveste între un inginer tânăr, încremenit în capcana Fabricii de Aliaje Speciale, şi secretara directorului, care traversează dezolantul peisaj pe role, cu volumul lui Marcus Aurelius în rucsac. Peste toate pluteşte amintirea lui Ilă, ţăran mort în patul lui, în sunet de ceteră, şi o abia ghicită nostalgie a lumii rurale dispărute. Cartea Ioanei Bradea este un straniu poem muzical despre fabrici şi uzine agonizante, despre macarale şi maşini cu denumiri tehnice complicate, devenite inutile în brava lume nouă a României contemporane. „Întâmplarea a făcut să mă plimb de câteva ori prin zona industrială a oraşului meu. De două sau de trei ori am văzut o domnişoară blondă, foarte frumoasă – plutind impasibil pe role peste trotuarele industriale. Părea ruptă de realitate şi total nepotrivită cu spaţiul acela. De atunci au început să mă fascineze ruinele industriale. Mi-am tot spus că din toată zona industrială ar putea să iasă un film interesant sau o expoziţie de fotografii atât de expresive. M-am întrebat oare cât de complicat ar fi de transpus toate imaginile în cuvinte. Le-am privit îndelung, cu multă atenţie şi, atâta cât a fost posibil, le-am «vizitat», le-am «cunoscut» pe dinăuntru, le-am pipăit, le-am admirat şi le-am hulit, le-am condamnat, apoi am revenit şi mi-am spus că, în fond, nu sunt decât nişte ruine… Între timp, am realizat că au trecut aproape trei ani de la apariţia «Băgăului», că m-am îndrăgostit nebuneşte, că am avut onoarea să dau naştere unor copii luminoşi, sănătoşi, isteţi şi generoşi, că trăiesc şi mă bucur îndesat de pace şi linişte. Am socotit că a venit vremea să mai şi scriu ceva. Să conturez, de pildă, un fel de viziune bolnavă a unor ochi obosiţi – o viziune despre moarte şi despre felul în care se infiltrează ea în împrejurimi. Asta îmi lipsea. Aşa a apărut şi Scotch“, consideră Ioana Bradea.
