Caviarul este cunoscut în întreaga lume ca fiind mâncarea preferată a celor bogaţi şi celebri. Ce este, de fapt, acest caviar şi de unde până unde şi-a căpătat un asemenea renume? Vă prezentăm o scurtă istorie a gustării elitelor.
Preparatul pe care îl numim generic cu termenul „caviar“ reprezintă, de fapt, icrele nefertilizate ale peştilor din specia Acipenseridae, mai precis ale sturionilor. Mulţi cred, în mod greşit, că termenul sturion se referă la o singură specie de peşti, însă, de fapt, se referă la 26 de specii ale aceleiaşi familii, printre care beluga şi sevruga. Sturionii sunt peşti răpitori marini de talie mare, cu scheletul cartilaginos-osos, cu corpul fără solzi, care pot ajunge şi până la aproape şase metri lungime şi la greutăţi impresionante, chiar şi de peste 150 de kilograme. Aceşti peşti trăiesc pe fundul apelor şi produc, în general, o cantitate de icre echivalentă cu o cincime din propria lor greutate. Sturionii pot trăi între 50 şi 150 de ani, în funcţie de specie, iar unii dintre ei sunt pescuiţi nu numai pentru icre, ci şi pentru carne.
Istoria „zbuciumată“ a caviarului
Dovezile existente sugerează faptul că oamenii consumau caviar încă din Egiptul antic. Au fost descoperite imagini reprezentând pescari care scoteau icrele peştilor şi, mai mult, în documentele vremii s-a notat că şi vechii greci serveau caviar în timpul sărbătorilor şi petrecerilor pe care le organizau. Metoda punerii la murat a icrelor de peşte era o practică obişnuită pe vreme de război, scopul fiind acela de a conserva aceste alimente cât mai mult timp posibil. În perioada regimurilor monarhice din Anglia şi Franţa, pescarii erau obligaţi să plătească dări pentru prada lor, iar în semn de omagiu pentru regii lor, aceiaşi pescari erau nevoiţi să ofere o parte dintre icrele de sturion pe care le recoltau.
La sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, Statele Unite erau considerate liderul în producţia de caviar la nivel mondial. În acea perioadă, captura de sturioni era atât de bogată în America, încât era folosită ca o soluţie ieftină pentru a promova consumul de băuturi alcoolice în restaurant (sturionul şi caviarul erau oferite cam cum se întâmplă astăzi cu alunele şi covrigeii). Pe măsură ce popularitatea acestor alimente creştea şi nivelul importurilor ajungea la cote impresionante, motiv pentru care fraudele în afara graniţelor SUA erau la ordinea zilei. Aproape 90 la sută din caviarul exportat din America era reambalat şi reetichetat în Rusia, apoi trimis înapoi, pe post de caviar rusesc. Din cauza cererii extrem de mari, anumite specii de sturion au fost pescuite până când au ajuns pe cale de dispariţie. În acest moment, preţul icrelor negre a crescut atât de mult, încât companiile producătoare au fost nevoite să găsească alternative mai ieftine, oferind pieţei icrele roşii de somon sau icrele aurii, prelevate de la peştele cu carne albă.
Cum se serveşte caviarul
Prepararea şi servirea caviarului sunt operaţiuni care se efectuează relativ uşor, însă cei care aleg să le servească invitaţilor preţioasele icre negre trebuie să ia măsuri speciale pentru a asigura prospeţimea acestora. Pentru ca experienţa degustării să fie un festin pentru papilele gustative, caviarul trebuie servit rece, preferabil aşezat pe un „pat“ format din gheaţă mărunţită. Aspectul caviarului depinde, în mare, de preferinţele personale. Există gazde care oferă invitaţilor caviar direct din cutia în care preparatul se afla la achiziţionare, în general fără capac, pentru a nu se afla originea icrelor negre. Alte gazde preferă o prezentare mai sofisticată şi servesc caviarul din vase fabricate din cristal sau porţelan scump. Atunci când le oferiţi invitaţilor icre negre, chiar şi lingura cu care le serviţi este importantă. Se spune că o lingură obişnuită, de metal, nu este potrivită pentru caracterul sofisticat al preparatului, aşa că „pretenţioşii“ servesc icrele cu linguri speciale, făcute din carapace de broască ţestoasă ori de scoici.
O alternativă pentru servirea caviarului este prepararea unor sandvişuri sofisticate, care au drept ingredient principal icrele negre. Acestea pot fi servite ca aperitiv, înainte de cină, pe felii subţiri şi mici de pâine de secară ori seminţe sau pe biscuiţi speciali. Dacă organizaţi o petrecere nu neapărat pretenţioasă, dar ţineţi să serviţi caviar, puteţi prepara sandvişuri punând icrele negre pe felii de pâine toast, alături de ou fiert, tăiat mărunt. Pentru a potenţa gustul deosebit al caviarului, va trebui să vă serviţi invitaţii cu o şampanie din cele mai bune – succesul petrecerii şi încântarea oaspeţilor vor fi asigurate.
