Aproape toate profesiile sunt văzute din afară într-un mod oarecum diferit faţă de realitate. Nu face excepţie de la regulă nici meseria de topmodel, în legătură cu care există o mulţime de prejudecăţi.
Fiecare profesie are avantajele şi dezavantajele ei. La fel de adevărat este că, din exterior, fiecare meserie pare cu totul altfel decât este în realitate. Acelaşi lucru se poate spune şi despre profesia de manechin, despre care oamenii străini de lumea modei fie au o părere prea bună, fete frumoase care defilează pe podium pentru sume mari de bani, fie prea proastă – tinere drogate şi anorexice, care stau doar prin discoteci. În realitate, lucrurile nu stau deloc aşa. Sumele uriaşe revin unui număr restrâns de manechine, în timp ce restul câştigă, de obicei, o sumă mult prea mică raportat la efortul şi sacrificiile depuse. Orice adolescentă este convinsă că meseria de manechin este o joacă de copii. Probabil din anumite puncte de vedere chiar aşa este, însă în acelaşi timp presupune mult efort şi la fel de multe sacrificii. Modelele trec de la un casting la altul, călătorind ore întregi prin oraşe pe care nu le cunosc, pierzând timp şi sperând să obţină un contract. Deseori trăiesc o viaţă solitară şi nomadă. Toate acestea la început pot părea palpitante, însă cu timpul devin insuportabile. Tocmai pentru a face un pic de lumină asupra realităţii de dincolo de aparenţele „poleite“ ale unei cariere de manechin, reporterii de la cotidianul italian Corriere della Sera au petrecut o zi în compania modelului brazilian Karine.
O altă realitate
„Mă numesc Karine Graf şi m-am născut în Brazilia, la Palhosa, în apropiere de Floranopolis. Bunicii mei erau de origine europeană, atât din Germania, cât şi din Italia. Am 19 ani. Sunt manechin de la 13 ani. Am început în mod clasic: am fost oprită pe stradă de un agent. Apoi am participat la un concurs în San Paolo şi am câştigat. Am venit prima dată în Milano când aveam 14 ani. Pentru mine, acest oraş este cu totul special. Mă simt foarte bine pe aceste meleaguri: aici sunt prietenii mei, aici îmi găsesc de lucru şi pentru mine este un oraş spiritual, care mă face să meditez. Sunt logodită cu Darko, un manechin chilian, care locuieşte la New York. New York este şi pentru mine oraşul de reşedinţă. Când nu sunt pe drumuri, acolo trăiesc. Din această profesie îmi place faptul că pot să călătoresc şi să cunosc multă lume. Nu îmi plac o mulţime de lucruri, mai ales falsitatea şi ipocrizia din acest mediu: o secundă eşti ca Dumnezeu, apoi eşti la pământ. Cred că lucrul cel mai riscant pentru un manechin este să nu aibă o agenţie serioasă care să o reprezinte. Bineînţeles, când eşti la început de drum nu îţi dai seama care este o agenţie bună şi care nu. Eu am fost norocoasă. Lucrez cu Major, atât la Milano, cât şi la New York, care este printre cele mai serioase şi profesioniste. Dacă aş avea o fată, nu ştiu dacă mi-ar plăcea să fie model. Există prea multe riscuri şi pericole, prea multe emoţii, şi frumoase, şi urâte, pe care trebuie să ştii să le controlezi. Există o mare diferenţă între ceea ce oamenii cred despre viaţa de manechin şi ceea ce e în realitate. Însă, dacă pui în balanţă lucrurile frumoase şi pe cele urâte, trebuie să spun că sunt fericită în această lume nebună a modei şi aş lua-o de la început în orice moment. Da, recunosc, sunt fericită“, a mărturisit modelul.
