Atunci când apetitul sexual al doamnelor scade, acestea se simt vinovate, nemulţumite şi pesimiste.
Reclame pline de senzualitate, femei îmbrăcate sumar în mai toate programele TV, site-uri cu conţinut pornografic, iar exemplele pot continua. Suntem înconjuraţi de aluzii sexuale, mai mult sau mai puţin explicite. Probabil şi din cauza acestei „orgii continue“, tot mai multe femei nu mai sunt interesate de sex. Pe Bătrânul Continent, o reprezentantă a sexului frumos din zece preferă absintenţa, dacă ne luăm după un studiu prezentat zilele trecute la Florida, cu ocazia congresului anual al International Society for the Study of Women’s Sexual Health. În acelaşi timp, studiul a dezvăluit faptul că această apatie sexuală le creează o stare neplăcută doamnelor, pentru că acelea dintre ele cărora le-a dispărut pofta de sex se simt vinovate, gândesc negativ, sunt nemulţumite şi stresate din punct de vedere emoţional.
Libido în scădere
Datele au fost obţinute în urma amplului studiu european DESIRE (Desire and its Effects on female Sexuality Including Relationships), realizat pe un eşantion de 65.000 de femei, cu vârste cuprinse între 18 şi 88 de ani, din Franţa, Germania, Italia şi Marea Britanie. Toate au răspuns la un chestionar pentru aprecierea nivelului de diminuare a libidoului sexual sau, cum spun medicii, tulburare hipoactivă a dorinţei sexuale. În acest caz, lipsa dorinţei sexuale nu este provocată de folosirea medicamentelor sau de alte condiţii medicale. Chestionarul Decreased Sexual Desire Screener este foarte simplu şi prevede doar un set de cinci întrebări. Potrivit datelor adunate în această primă parte a studiului, mai mult de o femeie din zece suferă de o scădere a dorinţei sexuale, 7.542 de participante rezultând „pozitive“ la test. Dintre acestea, peste 5.000 au fost „luate“ la întrebări pentru ca specialiştii să îşi poată da seama dacă acest interes scăzut pentru sex are consecinţe asupra stării lor generale. Răspunsul este catagoric afirmativ. Doamnele au mărturisit că se simt vinovate, nemulţumite de propria viaţă de cuplu şi sexuală şi că sunt stresate şi pesimiste. De altfel, aceste senzaţii le-au însoţit mereu în ultimele trei luni.
Diferenţe culturale
„În prezent, sunt în curs de desfăşurare o serie de studii în fiecare ţară, pentru a înţelege dacă diferenţele culturale contează în impactul pe care această tulburare îl are asupra vieţii de cuplu. Este foarte probabil că se vor observa diferenţe între Germania şi Marea Britanie, faţă de Franţa şi Italia. Studiile precedente ne-au demonstrat că în Germania şi Marea Britanie, problema este mult mai gravă decât în alte ţări. În plus, există şi diferenţe culturale în modul de abordare de către femei. Unele nu acordă prea multă importanţă, ci consideră acest moment ca fiind doar o fază a vieţii. În orice caz, acest studiu, unicul de acest fel, este reprezentativ. A fost realizat pe un eşantion amplu de femei de toate vârstele şi furnizează date solide la nivel european. Şi, mai întâi de toate, aduce în prim plan o tulburare foarte răspândită în rândul femeilor şi despre care s-a vorbit foarte puţin“, este de părere Rossella Nappi, ginecolog şi medic sexolog la Unitatea de Endocrinologie Ginecologică şi Menopauză, din cadrul Fundaţiei Maugeri din Pavia.
Cu moralul la pământ
Sheryl Kingsberg, preşedinta Congresului în cadrul căruia au fost prezentate date şi profesor la Case Western Reserve University din Cleveland, a atras şi ea atenţia asupra complexităţii acestei probleme. „Impactul emotiv al tulburărilor dorinţei sexuale este foarte puternic, însă este vorba de o problemă subestimată şi subapreciată. Şi asta pentru că femeile însele au dificultăţi în a recunoaşte că au o problemă. Ele cred că este doar vina lor, se uită la celelalte femei de parcă ar fi toate «hipersexuale», se tem să nu îşi piardă partenerii. Astăzi, relaţiile se construiesc pe alte baze decât în trecut, iar în cazul în care cuplul nu are o viaţă sexuală activă, riscul unei rupturi este mare, iar temerile sunt inevitabile. Şi din acest motiv, tulburarea hipoactivă a dorinţei sexuale este tot mai răspândită“, a comentat Kinsberg. Legătura dintre scăderea libidoului şi tristeţea, teama şi depresia este explicată prin prisma biologiei. În fiinţa umană, dorinţa umană nu este doar o chestiune de hormoni, ci şi „de creier“. „Este nevoie de un nivel de excitaţie de bază, hormonal, şi o dezinhibare cauzată de factorii cerebrali. Când elemente precum pilula, o sarcină, stresul, o mutare sau altceva modifică nivelul de excitaţie de bază, creierul măreşte şi producţia de factori inhibitori. Dacă, de exemplu, o femeie nu se simte frumoasă pentru că are câteva kilograme în plus după naşterea copilului, are loc o reacţie cerebrală care are drept consecinţă mărirea sintezei neurotransmiţătorilor care inhibă dorinţa, cum ar fi serotonina, reducând în schimb nivelul de dopamină şi noradrenalină, care sunt «desinhibitori». Ca atare, atunci când nivelul de hormoni de bază o ia razna, are de suferit şi echilibrul fragil al neurotransmiţătorilor“, a explicat Nappi. În consecinţă, sexul este ultimul lucru la care se mai gândesc femeile în astfel de momente. Specialiştii atrag atenţia să nu subestimăm aceste semnale de apatie sexuală. „Nu trebuie să ignorăm faptul că pierderea libidoului poate fi simptomul unei depresii. Multe femei au depăşit această fază pur şi simplu vorbind cu un specialist, important este să nu le neglijaţi“, a concluzionat Nappi.
„Impactul emotiv al tulburărilor dorinţei sexuale este foarte puternic, însă este vorba de o problemă subestimată şi subapreciată. Şi asta pentru că femeile însele au dificultăţi în a recunoaşte că au o problemă. Ele cred că este doar vina lor, se uită la celelalte femei de parcă ar fi toate «hipersexuale», se tem să nu îşi piardă partenerii. Astăzi, relaţiile se construiesc pe alte baze decât în trecut, iar în cazul în care cuplul nu are o viaţă sexuală activă, riscul unei rupturi este mare, iar temerile sunt inevitabile“.
