24.5 C
Craiova
vineri, 29 martie, 2024
Știri de ultima orăMagazinO viaţă în paşi de dans

O viaţă în paşi de dans

Sub magia muzicii, în tutu, cu poante strâns legate pe picior, a început să plutească într-un dans ameţitor. Şi timpul nu s-a mai oprit. Au trecut aproape patru decenii, iar ea şi-a continuat plutirea, pe sfânta scândură a scenei. Astăzi, când nisipul din clepsidră s-a scurs, într-un ultim spectacol îşi va spune povestea unei „Vieţi în paşi de dans“.

Nu avea nici 16 ani când şi-a pus pentru prima dată poantele în picioare. Acele opincuţe din pânză pe carton încleiat aşa de tare, încât simţeai că ţâşneşte sângele din degetele strânse cu leucoplast, făceau ca buzele să se încreţească de durere. Şi totuşi era o durere plăcută. Şi ce dacă o lacrimă şiroia din ochii de copil ai Ionelei Truşcă. Voia să fie balerină. O balerină în adevăratul sens al cuvântului. Anii au trecut, rănile s-au întărit şi au devenit bătături. Iar ea plutea în ritmul muzicii, într-un dans ameţitor de frumos. Visul de a fi un mare artist, o mare balerină începea să prindă contur. A învăţat sute de mişcări, fiecare denumită franţuzeşte: la „soutenu entournant en déhors“, balerina se întoarce pe amândouă picioarele. „Plié“ şi atunci îndoaie automat genunchii.
Aşa a început lupta Ionelei Truşcă împotriva unor legi ale naturii, împotriva gravitaţiei, de pildă, sau a forţei centrifuge, sub directa coordonare a maestrei în arta coregrafiei, Liciu Penescu, prima balerină a României.
În acea plutire frumoasă, tânăra artistă sclipea. Avea un har deosebit. Nimeni şi nimic nu o putea opri. A mers mai departe. Înzestrată cu multă ambiţie pentru practicarea baletului, Ionela Truşcă şi-a desăvârşit pregătirea profesională în 1979, odată cu participarea la cursul de pedagogie-balet din Dresda (Germania). După susţinerea şi promovarea examenului de diferenţă de specialitate în anul 1980, a devenit şi absolventă a cursurilor cu profil coregrafic din cadrul Liceului de Artă „George Enescu“ Bucureşti.

Visul căpăta contur

Nu a încetat nici o clipă să aspire spre culmi înalte. Baletul era viaţa ei. Durerile pricinuite de accidentări dispăreau în luminile rampei. Sub vraja muzicii, corpul se unduia ca într-un dans ameţitor.
Din anul 1972 şi până în prezent, Ionela Truşcă a interpretat numeroase partituri de dans în cadrul ansamblului de balet şi rolul de proză şi compoziţie ca solist în spectacolele de balet precum: „Pe aripile valsului“ de J. Strauss, „Copeelia“ de Leo Delibes, „Vals şi bolero“ de Maurice Ravel, „Carmen“ de Bizet etc. În calitate de solist-balet a evoluat în operetele „Sânge vienez“ de J. Strauss, „Bal la Savoy“ de Paul Abraham, „Mam’zell Nitouche“ de F. Hervé, „Văduva veselă“ de F. Lehar, „Traviata“ de G. Verdi şi multe altele. Ca asistent coregrafie şi coregrafie propriu-zisă, a contribuit la reuşita spectacolelor „Rigoletto“ de G. Verdi, „My Fair Lady“ de F. Loewe, iar pentru copii – „Micuţa Dorothy“, „Drumu-i lung, povestea-i scurtă“, „Cenuşăreasa“, „Peter Pann“, „Cocoşelul neascultător“ şi altele.
Povestea sa în paşi de dans s-a scris şi pe scena Teatrului Naţional „Marin Sorescu“ în muzicalul „Fulgi de nea şi diamant“, de Flavia Buref, după piesa „Visul unei nopţi de vară“ de Tudor Muşatescu, în comedia în trei acte (cinci tablouri) de G. Ciprian, „Un lup mâncat de oaie“, sau „Patetica ‘77“.

În loc de rămas-bun…

S-au scurs mai bine de patru decenii de atunci. Patru decenii frumoase, presărate cu interpretări reuşite, răsplătite cu aplauze frenetice, care au umplut de bucurie sufletul balerinei.
Şi atunci când cortina se ridica din nou pentru un bis, picioarele tremurau, de bucuria reuşitei.
Acea scândură de lemn iubea plutirea balerinei. Se unduia sub fiecare mişcare a artistei, în timp ce lumina reflectorului îi mângâia trupul. Sfârşitul unui spectacol anunţa începutul altuia, iar trupul tremura de bucuria regăsirii cu scena, cu gingaşa lumină a reflectorului, cu aplauzele calde ale spectatorului.
Astăzi însă cortina se va ridica şi atât… De această dată va anunţa spectacolul de retragere, după patruzeci de ani de activitate. Se pare că nisipul din clepsidră s-a scurs pentru balerină.
Va urca pe scenă pentru a-şi spune povestea unei vieţi în paşi de dans, într-o zi de 28 februarie, pe aceeaşi scenă atât de dragă, cea a Teatrului Liric „Elena Teodorini“. Va conduce publicul prin dansul clasic, neoclasic şi de caracter. I se vor alătura colegii, solişti, balerini, coregrafi, cu care a împărţit de-a lungul timpului bucuria dansului şi a muzicii: Doina Sărsan, Georgeta Grigore, Mihaela Popa, Dan Bozgan, Carmen Roibu, Lelia Vais, Eva Ştefănescu, Violeta Ţicu, Marian Someşan, Alexandru Petre, Teodor Ispas, Daniel Cornescu, Nicolae Popa, Emilian Belcin, ansamblul de balet al Teatrului Liric, într-un spectacol a cărei regie artistică şi scenografie poartă semnătura Ionelei Truşcă, având o coregrafie de Ionela Truşcă, Emilian Belcin, Emilian Barteş, Ioan Kelemen, Francisc Valkay şi pregătirea muzicală semnată de Maria Cristiana Stan.
„Viaţa este ca o clipă de soare. Pentru mine, aceşti aproape 40 de ani au fost o clipă de soare, umbrită uneori de nori, dar am trecut peste toate. Am uitat tot chinul… Acum vreau să-mi rămână doar bucuria şi succesul ultimului spectacol. Nu vreau să spun gata, dar… Mulţumesc Domnului că mi-a dăruit această şansă de a fi artist“, a mărturisit Ionela Truşcă
Viaţa balerinei pe scenă, o viaţă de artist, nu se va sfârşi. Ea va continua să fie spusă de micuţii care deprind tainele dansului în vârful degetelor sub atenta îndrumarea a sa. Ei vor pluti sub vraja muzicii, spunând povestea unei balerine, pentru care cortina nu va coborî niciodată…

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS