După ce a supravieţuit interdicţiei lui Mao, Nushu, misteriosul dialect interzis bărbaţilor, părea să fi dispărut definitiv de pe faţa pământului. Acum a reînviat din propria cenuşă, iar chinezii sunt fericiţi că au redescoperit limbajul secret al femeilor, informează cotidianul italian La Reppublica.
China redescoperă limbajul secret al femeilor. După ce a supravieţuit interdicţiei impuse de Mao Zedong, se credea că acest limbaj secret a dispărut definitiv, odată cu moartea lui Yang Huangyi, de 92 de ani, ultima femeie din China crescută de o mamă care cunoştea acele idiograme, care reprezintă un mister pentru bărbaţi. Misteriosul Nushu, unicul limbaj de acest tip din lume, a reînviat însă în mod miraculos. Un grup de femei din Hunan, o regiune meridională din ţara unde a apărut acest „dialect al confidenţelor“, a reuşit să transcrie sute de versuri până astăzi necunoscute şi să recupereze mii de jurnale secrete ale unor soţii hotărâte să nu le destăinuie partenerilor propriile suferinţe. Ca să le salveze de la distrugere de către Gărzile Roşii şi de „flăcările“ Revoluţiei culturale, aceste texte au rămas decenii la rând îngropate sub pământ sau în mormintele autoarelor. Acum însă, rafinatele lingviste au reuşit să traducă 2.800 de ideograme ale minorităţii Yao şi au publicat primul alfabet Nushu. Cei care credeau că acest esperanto al soţiilor nefericite ar fi rămas doar o curiozitate al filologilor Orientului, nu a ţinut cont cu forţa milenară a culturilor chineze şi nici de dorinţa de excentricitate a înaltei societăţi. În doar câteva luni, Nushu s-a transformat în principala sursă de venit în satele din Hunan. Milioane de chinezi, nostalgici după antichitatea distrusă de comunism, au luat cu asalt localele şi teatrele unde sunt puse în scenă vieţile disperate ale femeilor fără nume din trecut, nevoite să comunice printr-un limbaj de neînţeles pentru parteneri. În librăriile din Shanjianxu, unde Nushu ar fi fost vorbit pentru prima dată, au intrat deja textele cu versurile cele mai cunoscute. În plus, se lucrează deja la publicarea primului dicţionar şi a fost inaugurată o şcoală, exclusiv feminină, care oferă „cursuri pentru a învăţa cuvintele pierdute ale femeilor“.
Snobism profund
De la un limbaj secret, Nushu a început să devină tot mai mult un idiom de clasă. În Beijing şi Shanghai, doamnele mai rafinate sau cel puţin cu mai mult timp liber la dispoziţie au descoperit că, dacă stau la taclale în limbajul dispărut al predecesoarelor lor, se schimbă atmosfera în salon. La sfârşit de săptămână sunt organizate ceaiuri în care sunt apreciate orice fel de afirmaţii în Nushu despre domnii prezenţi sau absenţi. În acest fel, un limbaj simbol pentru discriminarea istorică a femeilor, care umileşte încă Asia, se transformă văzând cu ochii în emblema, aparent frivolă, a unui nou feminism de elită. Într-un fel, avem de-a face cu revanşa mireselor-copil din perioada imperială şi a concubinelor, cărora le era interzisă chiar şi cunoaştea cuvintelor pentru a-şi putea exprima propriile sentimente. Este şi o lovitură pentru nostalgicii comunismului. „Cărţile de-a treia zi“, jurnale în Nushu pe care „prietenele de sânge“ le donau fiecărei condamnate la căsătorie, ocupă astăzi mai mult spaţiu pe rafturile librăriilor decât „Cartea Roşie“.
În plus, peste aproximativ două săptămâni, cu ocazia începerii anului lunar sub semnul tigrului, cea mai populară televiziune particulară din China va transmite legenda care prezintă originea primului manifest antimasculin al umanităţii, scris pe oase de muflon. Acesta povesteşte în Nushu condamnarea unei ţărănci. Aceasta a inventat o limbă proprie pentru a le povesti surorilor despre „durerea care mă sugrumă“ şi pentru a nu pierde în acest fel contactul cu viaţa.
Discuţii şi controverse
Surprinzătoarea redescoperire a acestui limbaj a dat naştere la o discuţie vastă în China. Nushu a dat apă la moară fanteziei populare, pentru că, în mod eronat, este asociat cu seculare confidenţe lesbiene, care sunt încă un subiect tabu pentru chinezi. Intelectualii sunt însă convinşi că revenirea limbajului secret al femeilor spune în realitate cu totul altceva. Că exprimă schimbarea unei sensibilităţi naţionale care simte nevoia să dialogheze cu Confucius, de a recupera bogăţiile trecutului sau de a redescoperi efectele miraculoase ale anumitor ingrediente din bucătăria imperiale.
„Acum, egalitatea între sexe iese din discuţie, iar analfabetismul femeilor a fost învins. Nu mai este nevoie de o limbă antimasculină. Lumea intuieşte mai degrabă în Nushu un certificat de origine, vlăstarul unei limbi chineze care nu mai ascunde propriul trecut, oricât ar fi de urât“. Chinezii au învăţat acum să îşi întoarcă faţa spre trecut şi deloc întâmplător milioane de vizitatori iau cu asalt satul Pumei, pentru a le auzi pe fete cum cântă despre „surorile lor moarte în izvoare galbene“ sau despre copilele care visau să „se trezească băieţi sau, dacă nu, să moară“. „Noi nu am fi avut forţa să supravieţuim. Chinezoaicele de azi nu au nevoie de un limbaj secret pentru a se ascunde, ci pentru a exprima ceea ce nu se poate spune“, a spus Liu Jinghua, de 72 de ani, noua „matriarhă“ a limbajului Nushu.
„Acum, egalitatea între sexe iese din discuţie, iar analfabetismul femeilor a fost învins. Nu mai este nevoie de o limbă antimasculină. Lumea intuieşte mai degrabă în Nushu un certificat de origine, vlăstarul unei limbi chineze care nu mai ascunde propriul trecut, oricât ar fi de urât“.
