La nivel mondial există aproximativ 50 de micronaţiuni, răspândite pe toate colţurile planetei. Deşi nu sunt recunoscute de guvernele marilor puteri, iar numărul locuitorilor este ridicol de mic, aceste ţărişoare să încăpăţânează să existe, informează cotidianul italian La Repubblica.
Pe de o parte, există acele state care se definesc „lumea a cincea“, o referire polemică la împărţirea între primul, al doilea şi al treilea sistem economic, şi cele care apar din joacă. Unele se află în mijlocul mării, ca nişte atoli „de protest“, altele sunt „captive“ între graniţele altor state, ca nişte enclave culturale excentrice. La nivel mondial, există 50 de micronaţiuni. Unele dintre ele nu mai există, altele au existat doar în fantezia câtorva entuziaşti – cum se definesc membrii comunităţii. Toate au însă ca punct de referinţă Utopia, micronaţiunea pe care Thomas Morus a imortalizat-o în cea mai cunoscută carte a lui şi care de atunci a devenit sinonim a nonlocului, ou-topos, insula fericire, unde este posibilă, poate, crearea unei societăţi perfecte.
O ţară altfel
Site-ul Weirdworm.com a trecut în revistă cele mai cunoscute şi importante micronaţiuni, care nu trebuie însă confundate cu microstatele San Marino, Principatul Monaco sau Insulele Fiji. Este vorba de entităţi create de o persoană sau de un grup, care pretind să fie recunoscute drept naţiuni sau state independente. Deşi nu sunt recunoscute de guverne sau de marile organizaţii internaţionale, deseori au un destin surprinzător pentru că întruchipează un vis pe care nici un organism nu îl poate îndeplini: se gestionează autonom şi în linişte, fără legi impuse de undeva de sus. Termenul a apărut în anii ‘70, într-o epocă în care idealismul era luat destul de în serios. În acea perioadă au luat naştere numeroase entităţi, în general micuţe şi efemere, uneori destinate să dureze, să se extindă şi să stârnească discuţii, cum s-a întâmplat cu Christiania, o zonă din Copenhaga unde oamenii trăiesc în acord cu natura şi cu propriile idei despre libertate. Drogurile uşoare sunt admise, iar acest lucru face să fie vizitat de mii de turişti. Talossa, în schimb, a fost fondată de un adolescent de 13 ani. În 1979, un anume Robert Ben Madison a avut ciudata idee de a fonda Regatul Talossa (13 kilometri pătraţi), o naţiune cu o cultură şi o limbă proprii. După câţiva ani, un grup de refugiaţi a fondat Republica Talossa. Astăzi, ea are 120 de entuziaşti şi este reprezentată de regele John I, care a urcat pe tron în 2007. Majoritatea adepţilor au intrat în contact cu Talossa prin internet. De altfel, aceasta este, din câte se pare, particularitatea acestor microlumi: datorită internetului se creează o amplă reţea de contacte şi au un suflet mult mai modern decât se poate imagina.
Pământul mării
Principatul Sealand sau „pământul mării“, cum mai este numit, este o structură artificială creată în cursul celui de-al Doilea Război Mondial, când o platformă a Royal Navy a fost remorcată pe uscat pe fâşia Rough Sands din Marea Nordului şi inundată. Principatul se află la circa 10 km în largul coastei Suffolk a Angliei şi a fost ocupată încă din 1967 de familia lui Paddy Roy Bates şi prietenii săi, care au proclamat-o principat cu suveranitate independentă. Potrivit cotidianului italian, Sealand are o populaţie care rar depăşeşte cinci persoane, o suprafaţă de circa 1.300 metri pătraţi. Cu toate acestea însă este, probabil, micronaţiunea cea mai faimoasă din lume. Cea mai mică micronaţiune din lume este însă Republica Molossia. Fondată în 1999 şi guvernată de preşedintele Kevin Baugh, Molossia are doar şase localnici: preşedintele, cei doi copii ai săi şi cei trei câini ai lor. Situată în deşertul american din apropiere de Dayton, în Nevada, această republică se întinde pe o suprafaţă de 5.000 de metri pătraţi. Singurele clădiri sunt reşedinţa lui Baugh, un oficiu poştal, o cabină telefonică şi un birou de turism. Moneda oficială este „Valora“, pe care este imprimat chipul preşedintelui, iar capitala este Espera.
Australia, continentul micronaţiunilor
Printre continentele cele mai prielnice pentru apariţia micronaţiunilor se numără Australia, care în ultimele trei decenii ale secolului al XX-lea a avut o adevărată explozie de „apariţii“. De exemplu, Principatul Hutt River Province, denumit şi Hutt River Principality, este o micronaţiune de 75 km pătraţi, aflată la 595 km la nord de Perth, autoproclamată provincie autonomă la 21 aprilie 1970. Deşi au trecut peste 30 de ani de la fondare, principatul nu a fost niciodată recunoscut de statul australian sau de alte entităţi internaţionale. Cel care asigură „liniştea şi disciplina“ în Hutt River este H.R. H. Leonard I. Capitala principatului, care de altfel este şi unica aglomerare urbană, este Nain, iar moneda este dolarul Hutt River. Deşi pare neverosimil, această micronaţiune este foarte bine organizată, emite timbre, eliberează cărţi de identitate, paşapoarte, permise de condus locale, înregistrează maşini, motociclete şi vehicule şi organizează vizite cu ghid.
Proteste de independenţă
Din seria micronaţiunilor fac parte şi entităţi mai speciale, născute pe valul unor proteste. Un exemplu este Waveland, creată în 1997, pe insula britanică Rockall, de către militanţi pentru mediu din Greenpeace, pentru a protesta împotriva explorării petroliere. Bătălia s-a sfârşit în 1999, când sponsorul a dat faliment, dar visul Waveland se află încă în mijlocul mării. Alt exemplu este Conch Republic, care s-a născut în urma protestelor locuitorilor şi firme lor din insulele Keys, în Florida, împotriva guvernului federal al SUA.
Naţiunea Spaţiului Ceresc
Din listă nu trebuie omisă „Naţiunea Spaţiului Ceresc“, cunoscută şi sub numele de Celestia, înfiinţată în 1948 de Fondatorul şi Primul Reprezentant, James Thomas Mangan, din Illinois. Potrivit planurilor sale iniţiale, Celestia trebuia să cuprindă tot spaţiul extern, pe care Mangan l-a revendicat în numele speciei umane pentru a evita ca altă naţiune extraterestră să poată stabili o hegemonie politică. În momentul fondării, membrii declaraţi erau în număr de 19, iar un deceniu mai târziu o broşură publicată de grup declara că ajunseseră la 19.057. Nu se ştie exact câţi membri mai sunt la ora actuală şi nici dacă vreo entitate extraterestră a hegemonizat universul, Oricum ar fi, este frumos să ne imaginăm că printre stele există un loc şi pentru omenire.
