În opinia cercetătorilor interpelaţi de revista New Scientist, inspiraţia, curiozitatea, orgoliul, recunoştinţa şi confuzia s-au alăturat bucuriei, tristeţii, surprinderii şi dezgustului în galeria emoţiilor universale.
Timp de aproape o jumătate de secol, psihologii şi-au concentrat studiile pe emoţiile dominante ale speciei umane, acele stări sufleteşti vizibile pe chip şi care pot fi considerate universale. Rezultatul acestor ani de studii şi analize poate fi rezumat în formula „Big Six“: cele şase mari emoţii, care din Siberia şi până în Anzi fac să bată inima tuturor reprezentanţilor speciei umane. Din listă fac parte bucuria, tristeţea, furia, frica, surpriza şi dezgustul. Acum însă, această listă s-ar putea extinde. Cel puţin aceasta este părerea redactorilor revistei britanice New Scientist, care au decis să arunce un ochi asupra studiilor menite să descopere noile emoţii ale individului contemporan. Potrivit prestigioasei reviste ştiinţifice, fiecare epocă are propria stare sufletească. Şi dacă pentru modernitate acestea ar putea fi avariţia, jena, plictiseala, depresia, gelozia şi iubirea, în epoca noastră ies la iveală noi „candidaţi“, cum ar fi inspiraţia, curiozitatea, gratitudinea, orgoliul şi, în primul rând, confuzia.
Inspiraţia
În engleză, prima emoţie candidată la titlul de „universală“ este numită „elevation“ sau „uplifting emotion“. Cu acest termen, oamenii de ştiinţă definesc acel sentiment de inspiraţie care ne face să avem încredere în noi înşine, dar şi în ceilalţi, care ne determină să credem în ceva şi ne ajută să ne simţim ca făcând parte dintr-un proiect. Drept exemplu, New Scientist ne reproduce un fragment din discursul preşedintelui american Barack Obama, rostit de acesta cu ocazia învestirii sale la Casa Albă. „Inspiraţia este exact acea stare resimţită de susţinătorii lui Obama în acel moment: un sentiment pozitiv, încurajator, edificator“, explică Jonathan Haidt, profesor la Universitatea din Virginia. În opinia specialiştilor, este vorba de un sentiment universal, care în organismul nostru se manifestă prin producţia unui anumit tip de hormon.
Curiozitatea
Altă emoţie, care potrivit psihologilor merită să se alăture listei celor „Big Six“ este curiozitatea. Cel puţin aceasta este părerea lui Paul Silvia, profesor de psihologie la Universitatea din North Carolina, în opinia căruia „curiozitatea este fundamentală pentru specie pentru că îi motivează pe oameni să înveţe“. Potrivit lui Paul Silvia, frumuseţea „constă în gratuitatea acestui sentiment. În ziua de azi, oamenii doresc să îşi îmbogăţească orice fel de cunoştinţe, chiar fără un motiv anume. Nu fac asta nici pentru bani, nici pentru a promova un examen, şi nici pentru a-şi salva viaţa, ci din plăcerea de a cunoaşte şi din interes pentru lumea ce-i înconjoară“. În plus, în opinia psihologilor, curiozitatea a devenit din ce în ce mai importantă pentru individul contemporan, ajutându-l să contrabalanseze sentimente negative precum anxietatea şi frica.
Orgoliul, emoţia cu două feţe
Datorită părţilor sale mai mult sau mai puţin pozitive, orgoliul este al treilea sentiment aflat în centru atenţiei cercetătorilor. Pentru New Scientist, orgoliul este „o emoţie cu două feţe“. Deşi contribuie la creşterea autostimei individuale, orgoliul este deseori confundat cu aroganţa şi cu siguranţa excesivă în propria persoană, fiind considerat unul dintre cele şapte păcate capitale.
Gratitudinea
În opinia Sarei Algoe, de la Universitatea din North Carolina, sentimentul de gratitudine îndeplineşte toate condiţiile necesare pentru a face parte din „Big Six“. „Este vorba de o emoţie total pozitivă, care ajută fiinţele umane să îşi consolideze raporturile sociale, începând cu relaţia de cuplu“, a spus specialista. Într-o epocă în care relaţiile sunt din ce în ce mai complexe, gratitudinea ne ajută să identificăm acele persoane în compania cărora ne simţim mai bine şi să facem ceva pentru acestea, ducând la apariţia unui mecanism mixt de „a da şi a primi“. Este un sentiment care face parte din bagajul de emoţii al oricărei fiinţe umane, chiar dacă, aşa cum avertizează specialiştii, ar putea fi exprimat în moduri variate în diferitele colţuri ale planetei.
Confuzia, regina superemoţiilor
Deşi nu toţi oamenii de ştiinţă sunt de acord să-i fie conferit titlul de emoţie, confuzia este cu siguranţă un sentiment mai mult decât răspândit în epoca modernă. Dacher Keltner, de la Universitatea din Berkeley, California, o defineşte ca fiind „impresia că mediul ne oferă informaţii insuficiente sau contradictorii“, o senzaţie pe care fiecare dintre noi a resimţit-o, indiferent că a fost vorba de o „aulă universitară, o galerie de artă sau un oraş necunoscut“. În plus, confuzia are un chip propriu: sprâncenele ridicate, ochii micşoraţi, buzele un pic „ridicate“ spre exterior. Un studiu recent a demonstrat că aceasta este expresia cel mai uşor de recunoscut, ea fiind devansată doar de bucurie. În esenţă, o persoană confuză se recunoaşte dintr-o mie, având astfel mult mai multe şanse să fie ajutată de cei din preajmă. În opinia profesorului Paul Silvia, confuzia este „modul prin care creierul nostru ne avertizează în legătura cu faptul că gândurile şi schemele noastre mentale nu au nici un fel de fundament“. Uneori ne încurajează să ne focalizăm atenţia altundeva, să schimbăm strategiile, să încercăm unele noi, această abilitatea fiind destul de utilă individului contemporan. Tocmai din acest motiv, confuzia ar putea fi cheia tuturor celorlalte emoţii dominante, un fel de combinaţie între inspiraţie, curiozitate, orgoliu şi gratitudine.
„Frumuseţea constă în gratuitatea sentimentului de curiozitate. În ziua de azi, oamenii doresc să îşi îmbogăţească orice fel de cunoştinţe, chiar fără un motiv anume. Nu fac asta nici pentru bani, nici pentru a promova un examen, şi nici pentru a-şi salva viaţa, ci din plăcerea de a cunoaşte şi din interes pentru lumea ce-i înconjoară“.
