Silviu Gongonea, unul dintre cei mai interesanţi tineri poeţi olteni şi mozaicari, profesor de limba română, doctorand al Facultăţii de Litere din Craiova, este un îndrăgostit de poezie, pe care a adus-o în faţa publicului, în volumul „Încălzirea mâinilor“.
„Scriu despre încălzirea mâinilor pentru că două ore/m-a udat ploaia într-o după-amiază în decembrie/gândindu-mă unde am să mă duc,/pentru că tot atât m-am târât pe străzile unui oraş învelind o pungă/ca pe o soră mai mică,/ am sărbătorit parcă o prietenie,/la care nu ar fi putut veni nimeni,/am aşteptat aşa noaptea/ să cadă peste mine/ ca peste un morman de gunoi,/în braţele mele o bucată de folie/s-a strâmbat precum o fetiţă/căreia nu i-a mai fost nici teamă, nici frig“.
Aşa îşi începe poetul Silviu Gongonea călătoria în lumea cuvintelor, în cel mai recent volum al său.
Pasiunea ce-şi are rădăcinile în copilărie nu s-a pierdut. „A fost un lung travaliu către maturitate“, după cum el însuşi mărturisea. „Unele impulsuri s-au trezit, prin perioada liceului, când l-am citit cum trebuie pe Eminescu, şi atunci au apărut şi primele exerciţii în ceea ce priveşte actul scriiturii“. De atunci au urmat studii atente, încercări adunate pe foi de hârtie, care vorbesc de începuturi, din copertele unui dosar.
Şi, la un moment dat, drumul creaţiei s-a intersectat cu anii petrecuţi în Craiova, pe băncile Facultăţii de Litere. Aici a avut fericita ocazie să întâlnească „profesori extraordinari, de la care am avut tot timpul câte ceva de învăţat“.
O apariţie aşteptată
Sentimentul creaţiei a cunoscut desăvârşirea. Competiţiile i-au stârnit atenţia tânărului poet. Fiecare poem trimis a însemnat încununarea muncii, dar şi confirmarea corectitudinii drumului ales. Anii s-au scurs, poetul a reuşit să adune creaţii şi să le alăture în primul volum individual.
„Silviu Gongonea scrie firesc, calm, concentrat, fără grimase teribiliste, cu o linişte a expresivităţii ce se nutreşte şi din sensibilitatea divers ultragiată a unui suflet compătimitor şi idealist… Cu această carte, Silviu Gongonea îşi dă, asemenea ucenicilor breslelor de odinioară, examenul de maturitate. «Încălzirea mâinilor» poetului este, simbolic vorbind, gestul prin care poezia poate fi însufleţită şi adusă spre ceilalţi, în înfăţişări ale frumuseţii care suprapun miraculos «o bucată de folie» sau pur şi simplu foaia de scris – cu o fetiţă, căreia nu i-a mai fost nici teamă, nici frig sau cu orice alt fel de Făt-Frumos al cântecului liric“, mărturisea în prefaţa volumului cunoscutul poet optzecist Ioan Moldovan.
Acum, la început de drum, odată cu apariţia volumului, dorinţa poetului, după trei-patru ani în care a creionat cum nu se poate mai frumos cuvinte, dându-le rime interesante, simte că este momentul „să-mi iau maeştrii deoparte şi să-mi continui munca“.
Va rămâne poate „foarte strict cu sine şi creaţia sa, uneori ajungând până la autosubminare“, dar „îşi va continua parcursul liric pe nişte coordonate care-i atestă o certă maturizare“, după cum mărturisea Cosmin Dragoste.
Va continua să scrie, ca şi astăzi, poate poeme în care să se observe „o multitudine de gesturi liminale, care sunt mereu marcate de o anumită retractilitate de unde rezultă mişcări de validare-invalidare… În construcţia propriului său spaţiu de manifestare poetică, Silviu Gongonea nu face rabat de la calitate şi de la un efort asiduu de căutare a unei formule definitorii pentru arta sa. Atenţia pe care o acordă liricii sale, chibzuirea fiecărei etape, acumularea masivă îl arată pe Silviu pe un drum corect planificat“, după cum se menţiona în postfaţa volumului „Încălzirea mâinilor“.
Şi versurile vor curge frumos din pagini de volum, căci „puţină poezie are menirea de a schimba măcar atmosfera, dacă nu lumea“, după cum menţiona poetul Silviu Gongonea.
Spicuiri dintr-un CV
Silviu Gongonea predă limba şi literatura română la Grupul Şcolar „Brătianu“ din Drăgăşani. Este doctorand al Facultăţii de Litere din cadrul Universităţii din Craiova şi unul dintre tinerii redactori ai revistei Mozaicul.
