Orice tigru în cuşcă oferă un spectacol trist, iar Tiger Woods nu este o excepţie. Săptămâna trecută, el a făcut o declaraţie tulburătoare, prin care a demonstrat tuturor că sportivul perfect, zeul golfului, este totuşi un om. Întrebarea pe care şi-o pune toată lumea este de ce un bărbat ca Tiger, care are o soţie splendidă şi doi copii adorabili, cum el însuşi a recunoscut, simte nevoia să încalce regulile şi să îşi pună în pericol imaginea.
În urmă cu câteva zile, soţia lui Tiger Woods, Elin, a părăsit domiciliul conjugal, în plin scandal legat de aventurile extraconjugale ale campionului american. Însă, Elin poate ar trebui să plece un pic urechea la sfaturile zoologului şi etologului Dessmond Morris, care, fascinat de ecuaţia imperfectă soţie sexy + copii frumoşi + bani + celebritate = infidelitate, a decis să acorde mai multă atenţie acestui fenomen. Concluzia specialistului britanic va fi destul de tristă pentru domnişoarele care se pregătesc să îşi unească destinul cu bărbatul vieţii lor. Orice ar face, mai devreme sau mai târziu, partenerul le va fi infidel. Pentru a înţelege mai bine ce i s-a întâmplat lui Tiger Woods trebuie să dăm ceasul mult înapoi, în perioada în care personalitatea umană începea să se dezvolte. În urmă cu sute de mii de ani, oamenii trăiau în mici grupuri de vânători, de culegători. Exact în acea perioadă, comportamentul uman a început să sufere primele modificări radicale, mai ales din punct de vedere al procesului de reproducere. În loc să aibă un sezon specific pentru împerechere, la fel ca multe dintre mamifere, oamenii au început să fie activi sexual pe toată perioada anului. Femeile au încetat să se arate dornice de amor doar în perioada de ovulaţie şi s-au arătat dispuse să dea frâu liber pasiunii şi atunci când nu puteau rămâne însărcinate. Fiinţele umane nu se limitau doar la a face sex, ci se şi îndrăgosteau. Cuplurile au devenit din ce în ce mai stabile, creând toate condiţiile pentru întemeierea unei familii.
Mai multă flexibilitate
Şi dacă acest sistem bazat pe cuplu a fost atât de util pentru strămoştii noştri, de ce oare evoluţia nu l-a mai perfecţionat, astfel încât atunci când doi oameni se îndrăgostesc, relaţia lor emoţională să rămână atât de solidă încât orice atracţie sexuală faţă de alţi adulţi să se stingă din faşă? Răspunsul este că o anumită flexibilitate a sistemului era necesară, pentru că, deseori, tinerii bărbaţi din triburi erau ucişi la partidele de vânătoare, iar femeile, de multe ori, mureau atunci când dădeau naştere unui copil. Dacă supravieţuitorii ar fi rămas fideli partenerilor lor, asta ar fi însemnat că după o tragedie familiară, din punct de vedere reproductiv, ar fi fost o adevărată risipă, iar pentru micile triburi, asta ar fi reprezentat o problemă de supravieţuire. Această flexibilitate presupunea că riscul ca unul dintre parteneri „să calce pe bec“ era iminent. Şi dacă o astfel de deschidere „mentală“ era acceptată după o perioadă de doliu, de ce să nu o acceptăm şi fără să fie nevoie neapărat de dispariţia partenerului? Dincolo de orice relaţie afectivă, instinctul sexual este prezent la om ca la orice animal. Şi dacă în micile comunităţi tribale existau puţine ocazii pentru a avea o relaţie extraconjugală, în societăţile urbane contemporane, lucrurile s-au schimbat, astfel că numărul de divorţuri nu ar trebui să mire pe nimeni. În aceste condiţii, este normal să ne întrebăm de ce soţii sau soţiile simt nevoia să fie infideli, deşi fac încă parte dintr-o familie care funcţionează şi pare perfectă? Ce oare îi determină să se arunce în aventuri sexuale care, foarte probabil, se vor încheia dezastruos? Din punct de vedere evolutiv, masculul adult are tendinţa să „intre în acţiune“ ca urmare a două necesităţi reproductive distincte, ambele motivate de preocuparea de a fi sigur că genele sale vor fi transmise la următoarea generaţie. Prima dintre strategii, ceva mai tradiţională, este să se dedice o consistentă parte de timp şi de energie procreării şi creşterii copiilor apăruţi în cadrul cuplului. Cea de-a doua, care datează încă din antichitate, este aceea care îl pune în situaţia de a procrea şi alţi moştenitori în afara cuplului. În traducere: „Da, dragă, te iubesc! Te iubesc pe tine, pe copiii noştri, familia noastră, liniştea pe care o găsesc în această casă, însă iubesc femeile şi uneori îmi permit o mică aventură, care nu afectează cu nimic iubirea pe care ţi-o port“. Asta înseamnă că un bărbat care îşi iubeşte soţia şi copiii poate întâmpina dificultăţi în a rezista tentaţiei de a avea o scurtă aventură sexuală. Astfel că, chiar şi într-o căsătorie fericită, ambii parteneri pot „călca pe bec“ din cauza acestei porniri reproductive înnăscute.
„Da, dragă, te iubesc! Te iubesc pe tine, pe copiii noştri, familia noastră, liniştea pe care o găsesc în această casă, însă iubesc femeile şi uneori îmi permit o mică aventură, care nu afectează cu nimic iubirea pe care ţi-o port“.
