Cărei femei nu îi este teamă de ceva în această viaţă? Nu există nici o femeie care să nu aibă o fobie mai mult sau mai puţin ciudată. Am întocmit o listă cu lucrurile de care femeile spun cel mai des că le este teamă.
Frică de păianjeni, de microbi, de ascensoare… şi de multe alte lucruri, mai mult sau mai puţin înfricoşătoare. Nu există om care să nu aibă cel puţin o fobie. Deşi unele temeri sunt normale, există altele iraţionale, care pot marca pe viaţă o persoană. Iar acest lucru devine problematic mai ales în cazul femeilor, care, prin natura lor, sunt mai predispuse să se lase afectate de fobii, în special de cele iraţionale. Interesant este că psihologii sunt de părere că orice fobie maschează, de fapt, o altă teamă, care poate sau nu să aibă legătură cu cea manifestată explicit.
Frica de a trece peste un pod
În termeni ştiinţifici, această teamă de a traversa poduri se numeşte gefirofobie. Există multe persoane care refuză un loc de muncă bine plătit doar pentru că sediul companiei se află la capătul unui pod. Psihologii spun că gefirofobia este foarte des întâlnită în cazul femeilor şi că unele dintre ele sunt obsedate de ideea că şi-ar putea pierde viaţa pe pod, aşa că refuză cu încăpăţânare să traverseze vreodată un pod. Psihologii care au tratat paciente cu această afecţiune susţin că gefirofobia ar putea să ascundă teama unei persoane de a accepta să desfăşoare o activitate care implică vorbitul în public.
Frica de păianjeni
Faptul că, în general, femeile cheamă în ajutor iubitul, tatăl, fratele sau chiar vreun vecin pentru a omorî un păianjen nu denotă faptul că reprezentantele sexului frumos sunt nişte fricoase. Potrivit unui studiu efectuat de cercetători din cadrul Universităţii Carnegie Mellon, femeile sunt predispuse genetic să se teamă de păianjeni şi de alte insecte şi creaturi de acest gen. Ca dovadă, în cadrul experimentelor efectuate de oamenii de ştiinţă, atunci când fetelor şi băieţilor dintr-un grup le-au fost arătate imagini cu păienjeni, fetiţele au manifestat teamă, spre deosebire de băieţi.
Frica de a vomita
Una dintre cele mai des întâlnite temeri ale femeilor este emetofobia, termenul ştiinţific pentru frica de a vomita. Psihologii spun că această fobie poate fi declanşată de o experienţă neplăcută în acest sens. Au existat cazuri când unei femei i s-a făcut rău pe când se afla la restaurant şi a vomitat chiar la masă, în faţa tuturor. După această experienţă, respectiva persoană a început să evite restaurantele şi, de altfel, orice tip de socializare, de teamă să nu treacă din nou prin aşa ceva, de teamă să nu mănânce ceva care să nu îi cadă bine şi să vomite din nou în public. Potrivit psihologilor, o astfel de atitudine nu este tocmai sănătoasă, pentru că aceasta nu face decât să alimenteze frica faţă de un lucru care, cel mai probabil, nu se va repeta. Multe femei suferă de emetofobie, iar formele uşoare ale acestei afecţiuni pot fi controlate. Problema apare când fobia începe să controleze comportamentul, alegerile în materie de mâncare şi socializarea. În astfel de cazuri, este bine ca pacienta să apeleze la ajutorul unui specialist.
Teama de păsări
Dacă vă număraţi printre persoanele care se tem să vadă capodopera lui Hitchcock intitulată „Păsările“, atunci trebuie să ştiţi că nu sunteţi singura. Există mai multe femei decât bărbaţi care sunt predispuse la ornitofobie, adică la teama de păsări. Această tulburare poate să fie atât de gravă încât pacienta să refuze să iasă din casă de frică să nu fie atacată de un stol de păsări.
Frica de ascensoare
Explicaţia dată de psihologi pentru această fobie este aceea că multă lume asociază lifturile cu sicriele, văzându-le ca pe spaţii închise şi strâmte, din care nu se poate ieşi cu uşurinţă. Pentru multe persoane, deplasarea cu liftul este o experienţă claustrofobă, o situaţie în care se simt neajutorate. De aceea, nu este de mirare că teama de ascensoare se numără şi ea printre cele mai des întâlnite în cazul femeilor. Vindecarea acestei fobii, spun specialiştii, trebuie făcută pas cu pas. Astfel, dacă vă temeţi în mod nejustificat de lifturi, trebuie să „abordaţi“ ascensorul încet-încet. În prima zi, chemaţi liftul, fără să vă urcaţi în el. Apoi, urcaţi în lift, cu uşa deschisă, şi staţi acolo până număraţi la zece. În ziua următoare, urcaţi cu liftul un etaj, împreună cu un prieten, şi apoi, treptat, urcaţi din ce în ce mai multe etaje. Poate părea o abordare stupidă, însă este cea mai bună metodă pentru a vă învinge teama.
Frica de a zbura cu avionul
Vestea rea în ceea ce priveşte această temere este aceea că frica de a zbura sau aerofobia poate fi intensă şi radicală – vă va împiedica să mergeţi într-o destinaţie exotică unde visaţi de mult să ajungeţi. Vestea bună este că de cele mai multe ori este foarte uşor de învins. Psihologii recomandă celor care suferă de această fobie să se documenteze pe această temă sau să încerce o formă de terapie numită „desensibilizare sistematică“, un tratament care ajută pacienţii să se liniştească în momentul în care se află într-un avion şi să se obişnuiască treptat cu această situaţie. În general, odată învinsă, teama de a zbura cu avionul nu mai revine.
Frica de tunete şi fulgere
Tunetele şi fulgerele nu sunt motive de teamă pentru cele mai multe dintre femei, mai ales dacă ele se află acasă, în pat, împreună cu iubitul lor, în momentul când aceste fenomene se produc. Alte femei, însă, fac puseuri de tensiune la auzul unui tunet sau suferă atacuri de panică în momentul în care văd lumina fulgerului. Această teamă se numeşte în termeni ştiinţifici astrafobie şi, deşi, în general, femeile reuşesc să o depăşească, multe nu o pot controla. În cazul acestora din urmă, teama poate fi învinsă numai cu ajutorul unui psiholog.
Teama de câini
Câinele este cel mai bun prieten al omului, însă poate să devină cel mai rău duşman al unei femei. În timp ce multe reprezentante ale sexului frumos văd câinii drept creaturi loiale şi prietenoase, altele nu văd în aceste patrupede decât nişte bestii. Frica de câini, numită cinofobie, apare, în general, în copilărie, în urma unui incident în care este implicat un câine (muşcătura unui câine sau un atac al patrupedului). În unele cazuri, femeile păstrează inconştient în memorie o astfel de experienţă traumatizantă, iar în momentul în care în peisaj apare un câine, ele manifestă din nou frica simţită în copilărie. Primul pas pe care trebuie să îl faceţi ca să scăpaţi de cinofobie este să vă jucaţi cu nişte căţei drăgălaşi. Deşi nu pare a fi o terapie în adevăratul sens al cuvântului, o astfel de abordare este eficientă, pentru că vă va schimba percepţia asupra câinilor, întrucât nimeni nu îi poate rezista unui căţel de şase săptămâni, moale şi somnoros, care de-abia a deschis ochii.
