10.6 C
Craiova
joi, 28 martie, 2024
Știri de ultima orăMagazinAlexandru Petre şi mirajul scenei

Alexandru Petre şi mirajul scenei

S-a remarcat prin prestaţiile foarte bine primite de public, în operete, formând cu actriţa Carmen Roibu perechea tradiţională june comic – subretă, împletind într-o manieră electrizantă muzica şi dansul cu umorul de calitate.
    

Drumul spre sfânta scenă a Liricul craiovean a început pentru Alexandru Petre încă din liceu. Pasiunea pentru muzica folk şi poezie, festivalurile consacrate ale vremii, Cenaclul „Flacăra“, l-au fascinat. Elementul hotărâtor a fost însă prestaţia unuia dintre cei mai de seamă artişti ai Teatrului Liric „Elena Teodorini“, Ianci Kelemen.
Terminase liceul şi reuşise să ocupe postul de corist. Într-o bună zi, un domn de pe scenă l-a fascinat într-atât încât şi-a zis: „Dacă eu nu fac ce face nenea ăla, plec din teatru“. Şi s-a prins în joc. A muncit şi a învăţat.
„Am avut nişte înaintaşi deosebiţi. Nu era de ajuns să ai talent. Au fost nişte artişti de la care eu am învăţat meserie. Sunt oameni care mi-aş dori să mai fie şi azi, lângă care am avut o onoare deosebită să urc pe scenă. Te cutremurai când jucai lângă oamenii ăştia“, spune actorul.

Spre culmi

Lângă aceşti artişti mari ai Teatrului Liric a avut loc şi debutul lui Alexandru Petre. „Debutul meu a fost sub o stea norocoasă. Am jucat lângă nişte colegi minunaţi, de la care am avut foarte mult de învăţat. Şi acum îi regret, pentru că aş mai fi avut de învăţat. La două-trei luni de la angajare se punea în scenă «Meşterul Manole», o montare de vis. Erau numai solişti şi noi, cei din cor“.
Să fii pe scenă alături de nume mari nu era o „povară“ uşor de dus. Trebuia să ţii ştacheta sus şi numai o muncă susţinută şi o dăruire totală te puteau ajuta.
Tânărul Alexandru Petre avea un vis: îşi pusese în gând să ajungă acolo sus, ca Ianci Kelemen. „Nimeni nu-mi dădea mie credit. Evident, nu scrie pe fruntea ta că poţi. Am muncit mult. Se termina o repetiţie generală, eu cu magnetofonul rămâneam să învăţ dansurile. Eram mai greoi, a trebuit să muncesc eu cu mine că să văd dacă voi putea ajunge acolo. Îmi amintesc că într-una dintre reprezentaţii, în care nu aveam un rol de întindere precum ceilalţi colegi, trebuia să dansez lângă trei prim-solişti de balet. Păi, am muncit. Nici nu se putea altfel, eu – din cor, ei – prim-solişti.
Poate nu sunt un talent, ca Teodor Ispas, Carmen Roibu, dar muncesc foarte mult, căci mi-am dorit să ajung acolo“, mărturiseşte Alexandru Petre.

Roluri de june comic

Mirosul prafului de pe scenă, a scândurii sfinte pe care urcau nu numai regizori renumiţi, dar şi solişti de marcă, îl atrăgeau ca un magnet pe Alexandru Petre. Coristul îşi dorea mai mult şi a reuşit să obţină prin muncă.
„Familia trăsnită“ a fost prima şansă pe care a fructificat-o în cadrul unui turneu internaţional. Apoi au venit şi alte roluri, ca un lucru firesc care se naşte din muncă, dăruire, seriozitate. „Arbore, Zaharescu, Ciubuc Vrancea, Tony Buiacici, Migry Avram Nicolau erau regizori în faţa cărora te cutremurai şi nu-ţi permiteai să vii oricum. Nici festivalurile care se făceau atunci nu-ţi îngăduiau să te prezinţi decât la un nivel foarte, foarte înalt. Cu «Mary Poppins», teatrul din Craiova a mers la Festivalul de la Focşani şi a luat şapte premii din şapte. Aş vrea să mai mergem şi azi pe la un festival şi să mai luăm nişte premii. Poate unde nu puteai face altceva decât meserie… Nu te urcai pe scenă dacă nu erai as. Acum toată lumea vrea să se facă artist. Nu ştiu dacă toţi cei care termină pe la atât de multele facultăţi ştiu să calce pe o scenă. Când vii în faţa publicului, orice greşeală e taxată. Publicul nu te iartă, iar în faţa micilor spectatori nu ai nici o şansă. Ei nu pot fi păcăliţi. Te vede copilul şi nu te iartă: ori îi placi, ori nu-i placi. Să nu-l trădezi, să nu-l minţi, să joci cu credinţă şi el, marele public, te apreciază“.
Alexandru Petre nu a trădat niciodată. Fie că a fost vorba de Nastasi („Lăsaţi-mă să cânt“), Mustafa („Bal la Savoy“), Sigismund („La Calul Bălan“), Hubert („Regina Carnavalului“), Jupan („Contesa Maritza“), fie de spectacolele pentru copii „Mary Poppins“, „Peter Pan“, „Dorothy“, „Soldăţelul de plumb“, „Cântăreţul năzdrăvan“, „Drumu-i lung, povestea-i scurtă“, „Frumoasa din pădurea adormită“, Alexandru Petre nu a dezamăgit şi a dovedit că munca sa nu a fost nici o clipă în zadar, iar publicul a simţit şi l-a răsplătit de fiecare dată cu aplauze pe măsură.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS

6 COMENTARII