Principalele curente ale marxismului
de Leszek Kolakowski, vol. I – Fondatorii
Editura Curtea Veche Publishing, 2009
Acest formidabil studiu apărut în premieră în România, la Curtea Veche Publishing, cu ajutorul Institutului Polonez din Bucureşti, este rodul gândirii de o viaţă a lui Leszek Kolakowski, filozof polonez de notorietate mondială, de curând trecut la cele veşnice.
Fost membru în „frăţia“ comuniştilor polonezi, rejectat de partid în 1966, filozof neotomist, adversar al poncifelor de gândire care fac din marxism un „opiu al poporului“, Kolakowski este, după istoricul Tony Judt, „un monument al erudiţiei umaniste moderne“. Însă, dacă ar fi doar atât, Kolakowski nu ar apărea decât unul dintre numeroşii învăţaţi pentru care erudiţia ţine loc de profunzime sau de acea autenticitate şi originalitate atât de rare chiar printre filozofi. De altfel, polonezul „exilat“ la Oxford şi Yale University admitea, amar, că în zilele noastre nu avem printre noi un mare filozof: iată rodul nemerniciei vremurilor pe care le trăim cu încântarea naivă că suntem copiii celei mai „dezvoltate“ epoci din istoria umanităţii.
Kolakowski (cunoscut la noi anterior din traducerea, la Editura „Curtea Veche“, a lucrării „Modernitatea sub un neobosit colimator“), este, cu expresia lui Vladimir Tismăneanu, iniţiatorul publicării cărţilor sale la noi, un „deschizător de drumuri intelectuale“, un apologet al libertăţii umane pentru care ipocrizia şi crima regimurilor abonate la această idee „umanistă“ exaltă utopia comunistă alimentată de o minciună perpetuă. Minciuna, nimic altceva, este „sufletul nemuritor al comunismului“, după expresia memorabilă, plină de conţinut a unui gânditor reputat pentru suveranitatea gândirii sale: „Sunt liberal-conservator-socialist anticomunist“. Cândva, într-un eseu publicat în 1983, exilatul polonez recunoştea candid, în acord perfect cu tonul acestei autodescrieri intelectuale: „Mi-ar plăcea să trăiesc în străfundurile pădurii virgine de munte de pe malul lacului de la intersecţia dintre Madison Avenue din Manhattan şi Champs-Élysées, într-un orăşel mic şi dichisit“.
Lucrarea de faţă, una care va fi publicată de „Curtea Veche“ în trei volume (până în 2010), schiţată într-o primă formă în 1968, apărută iniţial în Occident, este, în opinia autorului, „o încercare de a scrie o istorie a marxismului, adică istoria unei doctrine“, deloc plasată în afara istoriei ideilor, judecată în termenii unei culturi ce nu-i poate refuza contextul decisiv în care s-a format şi a apărut.
Kolakowski încearcă să discearnă între absolutismul celor ce cred nesmintit că „religia comunistă“ a fost adusă la un impas istoric de erorile unor practicieni care au aplicat incorect „metoda“ brevetată de Marx şi fanteziile intelectuale în vogă încă şi azi. Marx însuşi dacă ar fi trăit încă o sută de ani nu ar fi putut găsi răspunsuri la probleme pe care urmaşii săi ori pretinşii continuatori le-au putut sesiza după ce i-au frecventat ideile ori s-au confruntat cu „problema“. Nimeni, nici măcar cel mai bine intenţionaţi neomarxişti sau fanatici ai cauzei, nu poate explica îndeajuns de bine „curba de sacrificiu“ care subsumează umanismul prometeic visat şi tirania stalinistă rezultată dintr-o astfel de gândire.
Kolakowski prezintă ideile filosofice din punctul de plecare al utopiei care a mişcat popoare întregi, în fuleul intelectual, defel mitologic, al istoriei ideilor – nu al formulelor sacre în care abundă soteriologia comunistă.
Autorul configurează un sinopsis al istoriei marxismului, din perspectiva devenirii dialecticii, precum şi a ceea ce se va numi mai târziu utopie şi determinism istoric. Astfel, Marx şi „hopliţii“ săi pot descoperi, uneori cu uimire, printre strămoşii cauzei, filozofi ca Plotin, Eriugena, Eckart, Fichte, Hegel, adevăraţi maeştri ai dialecticii şi ai „declinului“.
„Manualul“ lui Kolakowski face un amplu excurs prin ceea ce s-a numit stânga hegeliană, gândirea timpurie a lui Marx, scrierile lui Feurbach, ideologia germană, primele idei socialiste, avântul marxo-engelsian de după 1847, precum şi analiza dură a „capitalismului ca lume dezumanizată“ arătată de autorul „Capitalului“. Utopism versus determinism istoric – iată raportul de forţe care îl interesează foarte mult pe Kolakowski în analiza excepţională a acelor „indicatori“ care privilegiază idei care au putut părea umaniste, dar au sfârşit prin a fi totalitare şi criminale.
Şi asta într-o lume pe care Marx o vedea perfect epurată de antagonisme, crize şi conflicte, în inerenta logică a eliminării contrariilor şi a intereselor subiective.
În scurt timp, „Curtea Veche“ va publica şi volumul II al acestei importante lucrări. Fără ură şi părtinire, ar trebui predată în universităţile noastre încă dominate de un marxism gregar, adesea incult şi resentimentar, după modelul profesorilor şi interesaţilor strălucind în arenele prostiei cu ştaif.
