Marilyn Monroe este, fără îndoială, cel mai cunoscut star cine-matografic, sex-simbol şi divă pop a secolului XX. Ascensiunea ei la nivelul de celebritate a început cu selectarea sa pentru a poza în câteva reviste. Majoritatea filmelor sale au fost făcute pentru 20th Century Fox, unde şi-a luat şi numele care a făcut-o celebră.
Marilyn Monroe – un nume sinonim cu frumuseţea şi cu faima, cea mai sexy actriţă a tuturor timpurilor – era, în realitate, o femeie mult mai complexă decât imaginea „fabricată“ la Hollywood. Cu toate că a devenit cea mai cunoscută actriţă a istoriei filmului, începuturile lui Monroe au fost modeste. Ea s-a născut pe 1 iunie 1926 în Secţia socială de maternitate a Spitalului din Los Angeles County. Numele sub care a fost înregistrată a fost Norma Jeane Mortensen (mai târziu, bunica sa, Della Monroe Grainger, a botezat-o ca baptistă drept Norma Jeane Baker). Majoritatea biografilor cred că tatăl său biologic a fost Charles Stanley Gifford, un agent de vânzări pentru studioul cinematografic unde mama lui Monroe, Gladys Pearl Monroe Baker Eley, lucra ca editor de film. Totuşi, certificatul ei de naştere îl indica pe norvegianul Martin Edward Mortensen ca fiind tatăl.
Gladys nu a fost în stare să o convingă pe Della să aibă grijă de Norma Jeane, aşa că a încredinţat-o unor părinţi adoptivi, Albert şi Ida Bolender, din Hawthorne, California, unde ea a trăit până la vârsta de şapte ani. În 1935, Norma Jeane a fost trimisă la orfelinatul din Los Angeles. În septembrie 1941, şi-a reîntâlnit mama naturală, care a crezut că pentru fiica sa de 15 ani cel mai bine era să se căsătorească, pentru că altfel trebuia să se reîntoarcă la orfelinat. Ea i-a făcut cunoştinţă cu fiul vecinului său, James Dougherty, care i-a devenit primul soţ, pe 19 iunie 1942, după ce a împlinit 16 ani.
În cărţile sale „The Secret Happiness of Marilyn Monroe“ şi „To Norma Jeane With Love, Jimmie“, Dougherty afirmă că erau îndrăgostiţi şi că ar fi trăit fericiţi dacă visul ei de a deveni celebră nu i-ar fi îndepărtat. Totuşi, Monroe a susţinut mereu că aceasta a fost o căsătorie din interes. Marilyn a divorţat de Dougherty pe 13 septembrie 1946.
Începutul carierei
Potenţialul de model al tinerei doamne Norma Jeane Dougherty a fost remarcat rapid de fotograful militar David Conover, care i-a propus să colaboreze cu agenţia de modelling The Blue Book. Norma Jeane a devenit unul dintre cele mai de succes modele ale agenţiei, pozând pe copertele a sute de reviste. În 1946, ea a intrat în atenţia căutătorului de talente Ben Lyon. Acesta i-a aranjat un test de filmare pentru 20th Century Fox. A reuşit să-l treacă şi i s-a oferit un contract standard pe şase luni, cu un salariu de început de 75 de dolari pe săptămână. I-a fost dat numele Marilyn, după actriţa Marilyn Miller, şi i-a fost sugerat numele de fată al mamei sale, Monroe, ca nume de familie. Astfel, la 20 de ani, Norma Jeane Baker a devenit Marilyn Monroe.
În primele sale şase luni la 20th Century Fox, lui Monroe nu i-a fost oferit nici măcar un rol. După aceea, Fox a decis să îi fie reînnoit contractul şi, în următoarele şase luni, i-au fost date roluri secundare neînsemnate în două filme: „Scudda Hoo! Scudda Hay!“ şi „Dangerous Years“.
În 1948, o colaborare de şase luni cu Columbia Pictures a făcut-o să apară în alt film, „Ladies of the Chorus“. Mai apoi, ea l-a cunoscut pe unul dintre cei mai vestiţi agenţi ai Hollywood-ului, Johnny Hyde, care i-a facilitat un nou contract cu Fox, după ce MGM refuzase o colaborare.
Monroe a jucat primul rol principal (excluzând „Ladies of the Chorus“) în „Don’t Bother To Knock“ (1952).
Anii celebrităţii
Criticii americani au avut rezerve la început să îi recunoască abilităţile dramaturgice şi nu au ezitat să îi conteste sex-appeal-ul. Monroe juca în 1953 într-o peliculă cu buget mare – „Niagara“. Criticii de film şi-au concentrat atenţia asupra magnetismului camerei faţă de Monroe, nu numai la acţiunea de fundal a filmului. „Niagara“ a ajutat-o pe Monroe să devină senzaţia momentului aproape peste noapte.
Acest moment coincide cu timpul în care pozele nud ale lui Monroe, făcute de fotograful Tom Kelley în anii de luptă pentru roluri, încep să iasă la lumină. Copii ale acestora au fost cumpărate de Hugh Hefner şi, în decembrie 1953, au apărut în prima ediţie a noii sale reviste Playboy. Chiar dacă Fox a fost îngrijorat că asta va crea o controversă ce îi va afecta cariera, Monroe a decis să admită în mod public că ea este modelul din fotografii. Unui ziarist care a întrebat-o ce îmbrăcăminte a purtat în timpul şedinţei i-a răspuns: „Radioul“. La întrebarea despre ce poartă în pat, răspunsul a fost, de asemenea, simplu: „Chanel No. 5“ Mai târziu avea să devină celebră pentru aceste replici incitante lipsite de predicat.
„Gentlemen Prefer Blondes“ a fost un muzical excepţional de îndrăzneţ pentru acele timpuri, iar azi este privit ca una dintre cele mai bune comedii din toate timpurile de către numeroşi critici.
În „How to Marry a Millionaire“, Monroe a făcut echipă cu alte două atracţii ale 20th Century Fox, Lauren Bacall şi Betty Grable. În Statele Unite, ea era considerată un sex-simbol înşelător, pe când în Europa deja începuseră să îi fie recunoscute calităţile actoriceşti, ajungându-se să fie comparată cu Charles Chaplin.
O necunoscută practic la acea vreme, Monroe a fost prima femeie care şi-a deschis propria casă de producţie, împreună cu prietenul său, fotograful Milton H. Greene. Marilyn Monroe Productions a lansat primul său film – „The Prince and the Showgirl“ – în 1957 şi a primit opinii mixte. Pe lângă funcţia de producător executiv pentru acest film, ea a jucat alături de apreciatul actor britanic Laurence Olivier.
Anii maturităţii
În 1959, ea a înregistrat cel mai mare succes al carierei jucând alături de Tony Curtis şi Jack Lemmon în comedia lui Billy Wilder „Some Like It Hot“. Comportamentul ei dificil pe scenă a fost din acel moment legendar, asemenea numeroaselor duble necesare. Totuşi, la terminarea filmărilor, Wilder a declarat că era dispus să treacă oricând peste aceste inconveniente, preţuind calităţile ei de comediană de prima clasă. „Some Like It Hot“ este considerat acum ca fiind una dintre cele mai bune comedii din toate timpurile. Rolul lui Monroe de cântăreaţă îndoielnică, frecventă consumatoare de băuturi, dar plină de compasiune – Sugar Kane – a fost premiat cu un Golden Globe pentru cea mai bună actriţă într-un muzical sau comedie.
În 1962, şi-a făcut ultima apariţie publică importantă, cântând „Happy Birthday, Mr. President“ în cadrul unei petreceri televizate, organizată în cinstea preşedintelui american John F. Kennedy. După filmările considerate primele scene nud ale unei celebrităţi, apariţiile lui Monroe au scăzut din cauza problemelor de sănătate.
Înainte ca filmările la „Something’s Got to Give“ să înceapă, Monroe a fost găsită moartă în casa sa din Los Angeles, în dimineaţa zilei de 5 august 1962. Moartea sa, oficial înregistrată ca o probabilă sinucidere prin consum excesiv de medicamente, a fost marcată de lipsa de profesionalism a anchetei poliţiei. A devenit astfel o temă folosită în teoria conspiraţiei. Acest lucru nu a afectat însă statutul ei de model pentru arhetipul unui sex-simbol şi o stea de cinema.
