Lumea cărţilor, acest univers mirific care te prinde atât de uşor în mrejele lui, ţi se dezvăluie în toată splendoarea încă de la prima pagină. A pătruns în acest univers şi Florea Firan, astăzi profesor, critic şi istoric literar, care nu s-a mulţumit să citească, ci a dat el însuşi naştere unor lucrări, la fel de interesante şi fascinante precum cele descoperite în copilărie.
S-a născut în satul Giubega, acolo unde, de altfel, avea să se lase cucerit de lucrările scriitorilor clasici. Bibliotecile erau sărace. Trebuia să fii mânat de o dorinţă aprinsă de a citi şi, mai ales, trebuia să ai o anumită înclinaţie spre literatură. Învăţătorul Mirea, cel care a descoperit în tânărul de atunci acea sclipire din ochi, acea dorinţă de a şti, de a descoperi noi universuri şi de a te lăsa purtat în lumea literelor, îi împrumuta din biblioteca sa manuscrise. Într-o bună zi i-a zis: „Să ştii că tu ai talent pentru literatură. Să citeşti mult!“.
Şi tânărul de atunci i-a urmat sfatul. Aşa se face că astăzi a ajuns profesor de literatură, scriitor, autor de studii, articole de istorie şi critică literară, proză memorialistică, pentru că „pasiunea pentru literatură e pentru mine viaţa“.
Cărţile învăţătorului Mirea sau cele împrumutate de altă familie cu dragoste de carte din satul natal, Firănescu, i-au deschis drumul omului de litere de azi.
Poveşti de viaţă
Au urmat anii de şcoală pedagogică la Deva, iar lucrurile au început să se schimbe. Întâlnirile cu profesorii, noile descoperiri din paginile zugrăvite de scriitori precum Rebreanu, Creangă, Eminescu şi mulţi alţii îl fascinau.
„Îmi plăcea foarte mult Eminescu, dar nu îl simţeam aşa cum l-am simţit pe parcurs. Mi-au plăcut Slavici, scriitorii clasici, care se găseau şi care m-au impresionat. Lucrurile au evoluat şi am intrat şi eu în contact ca elev de şcoală cu scriitorii, un lucru formidabil“, precizează Florea Firan. Anii au trecut şi tânărul absolvent de facultate, la Craiova, îşi pregătea debutul publicistic, în noua serie a revistei Ramuri, cu un articol de istorie literară referitor la biografia lui George Coşbuc.
„Întâmplător am descoperit în arhivele Primăriei Craiova certificatul de naştere al unicului fiu al lui George Coşbuc, Alexandru, care a fost născut la Craiova. George Coşbuc s-a căsătorit ulterior cu o frumoasă doamnă, Elena. Probabil că actele au intrat mai târziu la primărie. Ca să iasă din gura Bucureştiului, au venit la Craiova şi pe strada Brânduşa s-a născut unicul fiu, care s-a dovedit un talent de excepţie, la fel ca Iulia Hasdeu, fiica lui Bogdan Petriceicu Hasdeu. Şi întâmplările au fost similare, pentru că şi acest copil care s-a născut la Craiova, în împrejurări nefericite, a murit tot în Oltenia. George Coşbuc venea mereu la Tismana, unde a tradus «Divina Comedie» a lui Dante, şi era ajutat de un profesor şi scriitor Italian, Ramiro Ortiz. La Tismana, există un chioşc al lui Coşbuc. Există în mănăstirea veche două vitralii care au fost puse de Elena şi George Coşbuc în amintirea fiului lor, Alexandru, care spuneam că, printr-o întâmplare nefericită, a murit într-un accident de automobil, pe care îl conducea un moşier, un prieten al lui George Coşbuc, Ştefănescu. Accidentul a fost foarte grav. L-au aşezat pe adolescent, căci avea vreo 19 ani, într-un car cu fân, l-au transportat la Târgu Jiu, dar a murit. Pentru Coşbuc a fost o dramă. S-a întâmplat în 1915, Coşbuc a mai trăit până în 1918, iar camera lui Alexandru, fiul său, a rămas intactă. N-a mai trecut nimeni pragul“.
Lucrări valoroase
După debutul în paginile revistei Ramuri au urmat lucrări interesante, valoroase pentru literatura din Oltenia, şi nu numai. Presa literară craioveană, bibliografia completă pe serie veche şi nouă a revistei Ramuri, corespondenţa revistei Ramuri, studiul dedicat revistei Scrisul Românesc la împlinirea a opt decenii de la înfiinţarea acesteia, Dicţionarul scriitorilor din Oltenia, în două volume, Profiluri şi structuri literare, Tudor Arghezi. Treptele devenirii, dar şi ediţiile îngrijite şi prefaţate privindu-l pe Brâncuşi, Marin Sorescu, I. D. Sîrbu sau masiva lucrare Oltenia, studii şi cercetări, eveniment editorial şi cultural de excepţie, cărţi capitale pentru cultura românească au văzut lumina tiparului. Li s-au adăugat, de-a lungul anilor, alte şi alte lucrări importante, căci pasiunea lui Florea Firan pentru arta scrisă nu s-a stins, ci a crescut cu fiecare an care a trecut. Florea Firan este scriitorul cu cele mai multe cărţi dedicate Craiovei şi perimetrului Olteniei, precum: Istoria Craiovei, Istoria Teatrului Naţional, Ghidul turistic al Craiovei, Parcul Craiovei, Presa craioveană, 1838 – 2007, trei volume de studii de folclor prilejuite de Festivalul Internaţional „Maria Tănase“ pe care l-a iniţiat în 1969 şi continuă şi astăzi. Distincţiile unei vieţi dedicate cercetării, literaturii nu au întârziat să apară, astfel că Academia Română îi acorda lui Florea Firan Premiul „B. P. Hasdeu“, pentru lucrarea „Carte de înţelepciune latină“ (Ed. Ştiinţifică, 1992), iar după alte premii, între care Premiul Omnia acordat de Uniunea Scriitorilor – Filiala Craiova, în 2009 Premiul „Tudor Arghezi“ în cadrul Festivalului Internaţional de Literatură ce poartă numele marelui poet.
O contribuţie importantă
„Specie rară de cercetător, istoricul e pasionat de scotocirea arhivelor, de cercetarea minuţioasă a vechilor publicaţii şi cărţi, a valorificării unor documente literare şi biografii inedite. Depăşind aria de cercetare a unui localnic creator, istoricul are şansa de a descoperi în Biblioteca Vaticanului manuscrisul lui Ioan Inocenţiu Micu Klein, «Illustrum poetarum flores», datând din 1753, prima antologie de poezie clasică latină din literatura noastră, alcătuită de ilustrul cărturar transilvănean în exilul său la Roma“.
Ion Cristofor
