Cinstiţi din născare
Un studiu recent al cercetătorilor de la Harvard University din Boston a demonstrat că oamenii oneşti se comportă astfel în mod absolut normal, fără să se forţeze. În opinia lui Joshua Greene şi Joseph Paxton, coordonatorii studiului, cheia onestităţii s-ar afla în creier. Cu ajutorul acestui studiu, specialiştii au pus la punct un „test de sinceritate“, pentru a înţelege cine este onest fără să se forţeze şi cine tinde să mintă dacă are ocazia. Testul ar putea avea consecinţe practice discutabile. Odată validat, un astfel de test ar putea fi folosit, de exemplu, pentru „a verifica“ angajaţii şi onestitatea acestora la locul de muncă. Experimentul a avut la bază un joc simplu: lansarea unei monede. Participanţii au fost solicitaţi să parieze dacă iese marca sau banul. În prima parte a testului, înainte de lansarea monedei, voluntarii trebuia să scrie pe o foaie ce prevedeau că va ieşi. În a doua parte, în schimb, ei au fost solicitaţi să spună, după ce moneda fusese lansată, dacă previziunile lor au fost sau nu corecte. Practic, voluntarii trebuia să spună singuri dacă au câştigat sau nu pariul. Evident, această mărturisire depindea de onestitatea lor personală, ei putând să mintă şi să spună că au nimerit răspunsul corect, în ciuda faptului că pe hârtie era scris altceva. Cu toate acestea, în multe cazuri, voluntarii au răspuns cu sinceritate, existând, cum era şi normal, şi excepţii. În timpul în care s-au făcut aceste declaraţii, neurologii au monitorizat cu ajutorul rezonanţei magnetice anumite zone cerebrale, cum ar fi cortexul prefrontal, zone legate de luarea deciziilor şi de controlul comportamentului. În urma analizării rezultatelor, specialiştii au constatat că în cazul oneştilor nu se activează aceste zone înainte de a declara dacă au pierdut sau nu pariul, în timp ce în cazul mincinoşilor, situaţia a stat invers. În opinia cercetătorilor, acest lucru înseamnă că onestitatea este o calitate înăscută, care nu necesită autocontrol din partea creierului.
