Beauceron este o rasă rar întâlnită de câini sobri şi mândri. La originea ei au fost câinii de cireadă francezi. Aceştia sunt astăzi folosiţi cu predilecţie pentru pază şi ca animale de companie. Rezervat cu străinii, Beauceron-ul este afectuos şi credincios familiei sale, conform site-ului www.aboutbeaucerons.com.
Beauceron-ul este originar din Franţa, fiind considerat un câine de cireadă. Este o rasă veche cu o istorie lungă, fiind utilizat de secole pentru a păzi şi păstori turmele de oi. Cea mai veche consemnare a unui câine similar acestuia datează din 1578. În 1863, Pierre Megnin semnala diferenţa între două tipuri principale de câini care erau folosiţi la pază şi păstorit. Aceştia erau împărţiţi într-o rasă cu blană mai lungă şi una cu blană mai scurtă. Câinele cu blană mai lungă a devenit Briard-ul (Berger de Brie), în timp ce câinele cu părul mai scurt a devenit cunoscut ca Beauceron (Berger de Beuce). Acesta din urmă a fost prezentat în prima expoziţie canină din Paris în 1863, iar în 1897 era fondat primul club de câini ciobăneşti, incluzând ambele varietăţi, respectiv Beauceron-ul şi Briard-ul. În 1889, Beauceron-ului i se recunoaştea numele oficial şi se finaliza un standard al rasei. Calmul şi abilitatea sa de a urma comenzile fără a ezita au fost pe deplin exploatate în ambele războaie mondiale. Militarii utilizau Beauceron-ii pentru expedierea mesajelor, detectarea minelor, susţinerea acţiunilor comando, găsirea răniţilor şi pentru transportarea hranei şi muniţiilor în liniile de front. Câinii îşi efectuau îndatoririle nelăsându-se influenţaţi sau speriaţi de exploziile bombelor sau de focul artileriei.
Aspect
Atleticul Beauceron dă impresia de forţă, libertate a mişcărilor şi vioiciune, fără a părea supraponderal. Din punct de vedere structural conformaţional, el este asemănător ciobănescului belgian Malinois, cu singura excepţie că Beauceron-ul este de talie mai mare. Acesta este un câine musculos, cu o apariţie care emană forţă şi fermitate. Capul este lung, cu un nas negru, iar ochii sunt mari, de formă ovală şi căprui închis. Urechile sunt adesea cupate, dar sunt acceptate şi exemplarele cu urechile necupate, în formă şi dimensiuni naturale. În mod normal, urechile lui sunt uşor ridicate şi nu stau blege pe lângă cap. Pieptul este adânc şi lat. Coada sa este lungă şi purtată în jos printre membrele posterioare, formând un cârlig în forma literei „J“ în vârf. Beauceron-ii trebuie să aibă doi pinteni la nivelul fiecărui membru posterior. Ei nu trebuie amputaţi, dacă exemplarul dumneavoastră participă la expoziţiile canine.
Blana Beauceron-ului este dreaptă, relativ scurtă şi aspră, formând în anumite regiuni franjuri. Rasa are un puf profund protector, des, care-i conferă o anumită rezistenţă la condiţiile meteorologice. Culorile principale ale blănii sunt negru simplu, negru cu cafeniu roşcat şi gri cu cafeniu roşcat.
Personalitate
Beauceron-ul este un câine curajos şi sufletist, fiind inteligent şi loial, dar într-o oarecare măsură rezervat cu străinii. El poate avea o atitudine independentă şi excelează ca şi câine de pază. Unele exemplare pot fi chiar agresive cu străinii sau cu alte animale dacă nu socializează încă din copilărie.
Neînfricat, vigilent şi răbdător, Beauceron-ul are aptitudinile necesare pentru probele de ascultare şi agilitate şi este renumit pentru capacitatea sa de a înţelege rapid şi pe deplin cerinţele stăpânului său. Calm, ascultător şi foarte loial, el este întotdeauna dispus să-şi mulţumească stăpânul. Beauceron-ul poate fi exagerat de protector, astfel că dresajul complet efectuat de un proprietar ferm şi consecvent este absolut necesar. Câinele nu trebuie lăsat singur perioade lungi. Puii sunt foarte activi şi se maturizează tardiv.
Prietenos şi loial familiei sale, Beauceron-ul este o bună alegere pentru familiile active cu adolescenţi, mai ales dacă acesta creşte alături de ei. Unele exemplare pot deveni excesiv de protectoare cu membrii familiei lor, nefiind foarte tolerante cu străinii. Se vor înţelege bine cu alţi câini, dacă vor creşte alături de aceştia, dar au tendinţa de a fi teritoriali şi potenţial agresivi cu intruşii. În general, se înţeleg foarte bine cu pisicile, mai ales dacă vor creşte alături de acestea.
Fiind un câine energic, el necesită multă mişcare. Se acomodează cel mai bine într-o curte îngrădită, dar poate fi crescut şi într-un apartament dacă este scos la câteva plimbări pe zi. Beauceron-ii sunt moderat activi în interiorul căminului, fiind cei mai fericiţi dacă beneficiază de o curte împrejmuită de dimensiuni rezonabile, în care să poată alerga în voie.
