21.7 C
Craiova
joi, 28 martie, 2024
Știri de ultima orăMagazinApariţie editorială

Apariţie editorială

„Big Bang. Originea universului“

de Simon Singh
Traducere de Vlad Zografi

Simon Singh este doctor în fizica particulelor elementare la Universitatea Cambridge. A publicat cărţi de ştiinţă ca „Ultima teoremă a lui Fermat“, „Cartea codurilor“, ambele apărute la Humanitas în versiunea românească.
Singh s-a ilustrat şi ca un redutabil producător de filme cu tematică ştiinţifică. Astfel, pelicule precum „Ziua de mâine“, „Orizont“ sau „Ştiinţa secretului“ s-au bucurat de mare popularitate în lumea anglo-saxonă.
„Big bang“ este o istorie a ideilor şi modelelor gândite în timp despre Univers, de la primele mituri sau abordări cu pretenţii de ştiinţă ale grecilor, până la cercetările de valoare întreprinse de savanţi prcum Copernic, Galilei, Newton, Einstein, Hubble, Gamow sau Hoyle.
Oricât de mult ar fi cercetat oamenii universul, legile naşterii şi ale funcţionării sale, întotdeauna a rămas ceva de descoperit. Geologi uniformişti apreciază că „rezultatul cercetării noastre este că nu găsim vreun vestigiu al unui început, nici vreo perspectivă pentru vreun început“. Aceasta este ipoteza forte aparţinând liniei „uniformiste“ de cunoaştere, adică transformările treptate şi uniforme ar putea explica istoria lumii. Ei credeau, ceea ce apare ca fiind ridicol pentru noi azi, că munţii nu au apărut dintr-odată, ci s-au ridicat cu câţiva milimetri pe an, timp de milioane de ani.
Conceptul Big Bang-ului, adică al marii explozii care a generat naşterea universului, a pornit din evoluţia teoriei relativităţii generale a lui Einstein, graţie lui Lemaître şi Friedman, continuatori ai gândirii acestuia.
Unul dintre coautorii lui este George Lemaître, preot catolic belgian, cel care l-a descris de altfel foarte sugestiv: „O zi fără ieri“.
Acest concept propune un model unic al creaţiei, urmat de o evoluţie rapidă: universul a luat naştere cândva, se extinde, iar galaxiile se îndepărtează. Gamow, Alper şi Hubble susţin şi teoretizează acest concept, cu observaţii dintre cele mai interesante asupra abundenţei hidrogenului şi heliului. În opoziţie, savanţi precum Hoyle, Gold şi Bondi susţin modelul stării staţionare: universul este etern, dar este creat şi în expansiune. Disputele continuă şi azi şi interesează inclusiv Biserica Catolică, prin Papa Pius al XII-lea, ea crezând în teoriile primului grup de savanţi: Dumnezeu a pronunţat, într-o bună zi, imemorială, acel Fiat Lux din care a luat naştere lumea. Numai că savanţi precum George Lemaître, membru al Academiei Pontificale de ştiinţe, cred că teoriile ştiinţifice se află cu totul în afara problemelor metafizice sau religioase. Ştiinţa e ştiinţă, religia, religie, oricât de mult s-ar tatona una pe cealaltă.
Cosmologul Dennis Sciama, unul dintre maeştrii lui Stephen Hawking, prefera starea staţionară Big Bang-ului, deoarece „este singurul model în cadrul căruia pare că viaţa va continua undeva (…) chiar dacă galaxia îmbătrâneşte sau moare, vor exista întotdeauna galaxii noi, tinere, în care viaţa să se poată dezvolta. Iar astfel viaţa va fi purtată mereu înainte“.
Este perspectiva optimistă, diferită de cea care afirmă că Big Bang-ul va culmina cu extincţia universului după ce acesta îşi va înceta expansiunea şi se va răci.
Şi, astfel, nu va mai fi o zi după sau înainte…

 

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS