O vorbă din bătrâni spune că „iarba rea nu piere“, fapt confirmat acum şi în mod ştiinţific: răutatea este benefică pentru sănătate.
După ce secole la rând am învăţat din credinţa populară că „iarba rea nu piere“, oamenii de ştiinţă au confirmat această realitate şi pe căi mult mai elaborate. În urma unor studii detaliate, s-a constatat că răutatea şi puterea, în general, se dovedesc a fi elixire ale tinereţii veşnice. Din câte se pare, liderii politici şi şefii de stat, atunci când nu cad victimă vreunui atentat sau se sinucid, se dovedesc a fi deosebit de rezistenţi şi de longevivi. Secretul care îi menţine în viaţă până la vârste respectabile, uneori chiar şi până la 100 de ani, constă într-o anumită vivacitate a activităţii lor cerebrale, care, în opinia neurologilor, s-ar afla în legătură directă cu sistemul imunitar deosebit de rezistent. Exemplele sunt numeroase. Ultimul în ordine cronologică îl are ca protagonist pe fostul preşedinte indonezian Suharto, lider considerat de popor ca fiind un om de fier. Acesta a încetat din viaţă în urmă cu câteva luni, la venerabila vârstă de 84 de ani. Chinezul Mao Tse-Tung s-a stins din viaţă la 86 de ani, generalul spaniol Francisco Franco a trăit până la 83 de ani, iar chilianul Augusto Pinochet a plecat în lumea celor drepţi la 91 de ani. Alt exemplu elocvent este tiranul din Zimbabwe, Robert Gabriel Mugabe, al cărui moto este „Doar Dumnezeu mă poate înlocui“ şi care la 85 de ani se află încă la conducerea statului.
Duritatea, scut antiboală
Din câte se pare, puterea este un adevărat elixir al „tinereţii fără bătrâneţe şi al vieţii fără de moarte“ şi nu prea există motive care să ne facă să nu ne gândim că acelaşi lucru este valabil, păstrând, bineînţeles, proporţiile, şi pentru şeful de birou sau managerul autoritar cu care avem de-a face în fiecare zi. Însă, interesul oamenilor de ştiinţă s-a focalizat, cum era de aşteptat, doar pe personalităţile istorice. „Din câte se pare, severitatea şi răutatea ţin la distanţă multe boli, mai ales în cazul liderilor autoritari, care suferă sau sunt pe cale să sufere de paranoia, înţeleasă aici ca grandomanie sau simţul persecuţiei. Nevoia de a se uita mereu peste umăr ţine activ creierul, rezultatele fiind benefice pentru sistemul imunitar“, este de părere neuropsihiatrul Stefano Pallanti.
Nevoia de a fi în permanenţă precauţi pentru a-şi garanta supravieţuirea „determină creierul să fie hiperactiv, iar sistemul imunitar devine mai luptător şi mai pregătit să se apere de factorii invadatori care pot afecta sănătatea“, a mai precizat Pallanti. Din acest motiv, dictatorii şi tiranii par a fi mai puţin predispuşi la diferite afecţiuni, precum tumorile şi, în general, la tot ceea ce ar putea ataca sistemul de apărare al organismului.
La un pas de nebunie
Însă, cei care adoptă stilul autoritar trebuie să fie pregătiţi să se confrunte şi cu reversul medaliei. „Motivaţia puternică, determinarea excesivă şi focalizată pe obiective univoce activează sistemul dopaminergic, cu câteva riscuri în plus în ceea ce priveşte afecţiunile neuropsihiatrice. De exemplu, se ştie că Hitler a suferit de Parkinson“, a adăugat specialistul italian.
„Fără îndoială, nebunia şi perfidia par să reprezinte nişte sisteme de apărare optime pentru sistemul nostru imunitar. Nu este deloc întâmplător că, de multe ori, persoanele cu un caracter psihotic – altfel spus, manipulatori, autoritari – au tendinţa să se îmbolnăvească exact atunci când am reuşit să le vindecăm şi, în sfârşit, să le schimbăm. Este ca şi cum sistemul lor de protecţie nu ar mai putea să reziste, ele devenind acum mult mai vulnerabile din punct de vedere fizic“, crede, la rândul său, psihologul Antonio Lo Iacono. Însă, în momentul în care au în mâini frâiele puterii, demonstrează o capacitate de a controla stresul superioară oamenilor de rând. În opinia psihiatrului italian, acest fenomen se explică şi prin faptul că „ştiu să îşi controleze mai bine sentimentele de vinovăţie, nu se gândesc prea mult la propriile erori sau la deciziile nepopulare“. Altfel spus, „răii“ merg direct la ţintă, fără să îşi facă prea multe probleme, chiar dacă deciziile lor provoacă multe necazuri şi suferinţe. În opinia specialiştilor, creierul tiranilor pare a fi capabil să controleze mai bine nivelul de stres, foarte ridicat în cazul lor. Însă, această hiperactivitate cerebrală, prin care se distinge mintea lor, se transformă într-o mană cerească pentru sănătate. „Istoria este plină de exemple de tirani care au trăit mult, chiar dacă, în multe cazuri, s-a întâmplat ca destinul lor să fie curmat de o moarte extrem de violentă. Saddam Hussein, de exemplu, a murit la 69 de ani, însă avea o sănătate de fier, părea mult mai tânăr şi, dacă nu ar fi fost executat, probabil ar mai fi trăit“, a concluzionat Iacono.
