Grădina japoneză este încărcată de semnificaţii, aducând o serie de informaţii despre proprietarul său. Am putea spune mai degrabă „grădinile japoneze“, pentru că, de-a lungul timpului, acestea au evoluat şi s-au schimbat radical, adaptându-se la toate condiţiile de mediu. Japonia este o ţară cu un climat variat, întinzându-se pe o distanţă destul de mare de la nord la sud.
Grădina în spiritul vechilor japonezi anunţă personalitatea şi rangul familiei, prin mărimea sa, amenajările, întreţinerea şi stilul său. Fiecare epocă majoră din istoria Japoniei marchează schimbări radicale în amenajarea grădinii, datorită modei, culturii şi stării de spirit.
Elemente indispensabile
O grădină japoneză este reprezentarea universului şi a elementelor acestuia: focul – în forma lanternelor (stâlpilor) de piatră sau fier; pământul – în forma pietrei şi apa, aerul, plantele şi animalele – în formele lor naturale.
Aleea grădinii, în japoneză numită Roji, nu este numai un element funcţional şi nu reprezintă numai intrarea în grădină. Ea este o alee filozofică şi separă privitorul, pas cu pas, de lumea agitată şi istovitoare din care a venit. Pietrele de pe alee sunt plasate într-o iregularitate atentă şi conduc, de cele mai multe ori, indirect, spre zone ascunse sau obscure. Locurile în care aleea coteşte într-o direcţie sau alta sunt puncte de atracţie, care îl îndeamnă pe vizitator să se oprească şi reprezintă, la alt nivel, perioadele meditative din viaţă.
Pietrele formează, în general, cadrul sau structura de suport a unei grădini japoneze şi trebuie privite ca şi cum ar fi ocupat dintotdeauna locul pe care se află. Cele colţuroase sugerează zona montană, iar cele de râu, cu suprafeţe fine şi rotunjite, sunt folosite în albiile râurilor sau de-a lungul malurilor. Aceste elemente de efect pentru peisaj sunt mai degrabă simbolice decât realiste. De exemplu, există, în general, o insulă în mijlocul lacului sau râului din grădină, care reprezintă „insula vieţii veşnice“ sau Nirvana – un loc liniştit, aflat în afara timpului şi spaţiului. Acesta mai poate fi reprezentat de o piatră în formă de broască ţestoasă sau un copac, simboluri ale longevităţii şi ale unei vieţi prospere.
Există cinci feluri de grădini japoneze. Ele degajă o ambianţă diferită, dar, din nefericire, alegerea se face de cele mai multe ori în funcţie de dimensiunea terenului, de expunerea sa, de climă şi mai puţin în funcţie de aspiraţiile personale.
Karesansui sau grădina Zen
O grădină Zen poate fi amenajată pe orice suprafaţă. Se recunoaşte datorită celor trei pietre caracteristice. Prima este înaltă şi poziţionată pe verticală, a doua este mai mică şi plasată tot pe verticală, în timp ce a treia este plată şi pusă pe orizontală. În acest tip de grădină, plantele nu sunt necesare, însă dacă doriţi puţină vegetaţie, puteţi planta câteva azalee.
Karesansui este folosită cu precădere de călugări în scopuri meditative şi, în consecinţă, este întâlnită în special în mănăstirile Zen. Această grădină rectangulară, cu nisip alb înconjurat de frumoase dale, este îngrădită de un perete artistic. Nisipul alb în combinaţie cu pietrele conferă un iz artistic grădinii. Când cineva se uită la această grădină are senzaţia de pustietate, de goliciune. Cheia e că nisipul ajută la golirea minţilor vizitatorilor de lumea exterioară, permiţându-le să-şi facă propria părere despre grădină. Unii spun că nisipul alb reprezintă o masă de apă şi pietrele din mijlocul nisipului sunt insulele Japoniei. Pietrele sunt aşezate într-o formă artistică, cu multă măsură şi în balans. Dacă ar fi să iei sau să adaugi o piatră, echilibrul s-ar distruge.
Chaniwa sau grădina cu ceai
Amenajarea unei grădini chaniwa este potrivită oricărei suprafeţe. Acest tip de grădină este construită pentru ceremonia ceaiului. În componenţa acestor grădini intră şi ceainăria (clădirea unde se ţine ceremonia ceaiului) şi sunt aranjate foarte simplu, conform conceptelor sado (ceremonia ceaiului).
Grădinile Chaniwa conţin pietre răzleţe ce constituie o cărare spre ceainărie, precum şi felinare din piatră şi bazine din piatră (tsukubai) care conţin apă unde invitaţii se purifică înainte să participe la ceremonie. Printre plantele care pot fi cultivate se numără bujorii, irişii sau rododendronii.
Kaiyushiki sau grădina pentru promenadă
Pentru a crea acest tip de grădină, este nevoie de un spaţiu destul de mare, pentru că aceasta conţine o serie de elemente decorative. Principalele elemente sunt lacurile, pârâiaşele, podurile, lanternele japoneze şi bazinele, dar şi câteva plante tipice ţării Soarelui Răsare (Pinus parviflora, Sophora japonica, Cornus Kousa, Cryptomeria japonica, Ilex crenanta, magnolia stellata). O grădină pentru promenadă reuşită poate fi admirată în toată splendoarea ei de la fereastra culisantă ce permite accesul spre ea.
