Un nou volum dedicat fostului preşedinte american John Fitzgerald Kennedy, scris de britanicul Jed Mercurio, a stârnit controverse printre admiratorii celui mai popular lider de la Casa Albă.
„Subiectul este un cetăţean american, ales într-o funcţie înaltă, cap al unei tinere familii, care este de părere că monogamia, în general, nu a fost motorul vieţii celor mai puternici bărbaţi din istorie“, spune autorul. „Subiectul“ cu pricina nu este altcineva decât preşedintele Statelor Unite, John Fitzgerald Kennedy, însă portretul său robot poate fi modelul sau arhetipul bărbatului puternic, care, când are totul, vrea şi mai mult: „El a fost mereu înconjurat de femei – din abundenţă, succesiv, simultan, sub formă de prietene de familie sau de societate, manechine, actriţe, cunoştinţe profesionale, soţii ale colegiilor, fete cunoscute la recepţii, vânzătoare, prostituate – încă din adolescenţă, când şi-a dat seama că îi plac femeile şi, mai ales, că el place femeilor“. În volumul „American Adulterer“, scriitorul şi scenaristul britanic Jed Mercurio prezintă cele 1.000 de zile de preşedinţie ale lui Kennedy, din momentul numirii la Casa Albă şi până la asasinatul din Dallas, atât din perspectiva palmaresului său de cuceriri amoroase, cât şi din cea a fişei sale medicale, renumele de Cassanova al fostului preşedinte fiind practic transformat într-o patologie psiho-sexuală. Mercurio, de formaţie medic, scrie ca un anatomopatolog, cititorul neştiind dacă să trăiască alături de eroul bolnav aventurile sale erotice sau să se simtă indignat de detaliile picante, de tipul unor confesiuni intime: „A trebuit să cer ajutor ca să intru în rochia asta şi voi avea nevoie de ajutor ca să o dau jos“, a murmurat Marilyn Monroe în seara în care i-a cântat lui JFK „Happy Birthday, Mr. President“. Însă romantismul dispare când „subiectul“ îi cere unei stagiare să îngenuncheze sub biroul de la Casa Albă şi, pentru că avea o reuniune peste zece minute, îi şopteşte: „Mai repede, mai repede, am treabă!“.
Între mit şi adevăr
Autorul doboară vechea legendă a Camelotului, care „învăluie“ memoria fostului preşedinte. La doar 40 de ani, JFK era un bărbat „ramolit“ mult prea devreme, cu spatele distrus din cauza rănilor de război suferite în Pacific, fiind nevoit chiar să poarte un corset care l-a costat viaţa, împiedicându-l să se aplece la primul glonţ tras de Oswald şi expunându-l din plin la cel de-al doilea, care l-a nimerit în cap. Înainte de toate însă, Kennedy suferea de sindromul lui Addison, o deficienţă endocrină, tratată cu cortizon, dar şi de alte maladii precum hipertiroidism, ulcer gastric, boli venerice, diaree alternată cu constipaţii, alergii, uretrite şi prostatite, astm, colaps al vertebrelor lombare. În aceste condiţii, el avea nevoie de ajutor pentru a-şi lua ciorapii sau pentru a se închide la pantofi, se îndopa cu medicamente, la toate acestea adăugându-se şi terapiile empirice al unui vraci misterios, ca să îşi păstreze aspectul de lider tânăr, pregătit să aducă un suflu nou naţiunii. Mercurio susţine chiar că extraordinarul libido, despre care Kennedy însuşi i-a povestit premierului britanic Harold Mcmillan („Dacă nu fac sex din trei în trei zile, am o durere de cap teribilă“), ar fi avut la bază tocmai dozele masive de hormoni pe care medicii i le administrau pentru a-i menţine aspectul de preşedinte agil şi cu prestanţă.
Sexul – o obsesie
Dincolo de toate acestea însă, cert este că fostul preşedinte american a fost obsedat de sex, sau măcar pe aproape. La scurt timp după ce a fost ales, s-a lăsat convins de generali să demareze „Operaţiunea Pluto“, care a rămas în istorie ca dezastrul din Bahia de Cochinos, eşecul cel mai răsunător al CIA. În tot acest timp, cea mai mare grijă a lui JFK era agentul care îl însoţea permanent şi care constituia un obstacol pentru aventurile sale amoroase. Apoi a urmat criza rachetelor din Cuba, din care a ieşit cu fruntea sus pentru că i-a ignorat pe specialiştii militari şi a bănuit, pe drept cuvânt, că şi sovieticul Hrusciov avea de gând să evite apocalipsa nucleară şi, între timp, a făcut tot posibilul să rămână singur cu noua secretară. A efectuat o călătorie la Paris, în timpul căreia Europa s-a lăsat fermecată de şarmul primei doamne, Jacqueline, însă între timp JFK caută cu atenţie o posibilă pradă. Toate cele o mie de zile petrecute la Casa Albă stau sub semnul anxietăţii erotice, a subterfugiilor, a riscurilor calculate, cu complicitatea serviciilor secrete. Jacqueline nu a văzut sau nu a vrut să vadă şi a investit o avere în haine elegante. „Shopping-ul e viciul meu. Jack, al tău care e?“, şi-a întrebat ea soţul, acesta neavând curajul să dea un răspuns. Dar acesta era cunoscut. Însă Mercurio este de părere că, indiferent cum ar fi mers lucrurile, steaua lui Kennedy urma oricum să apună. „Subiectul“ era foarte bolnav, iar viciul său devenise cunoscut.
