Circuitele de Formula 1 nu înseamnă doar motoare la turaţie maximă, petreceri cu fete frumoase şi piloţi cu bani, sau pentru unii un prilej de a sta cu ochii lipiţi de televizor duminică după-amiaza. Ele sunt adevărate laboratoare unde sunt testate materiale şi soluţii tehnice pe care le folosim în viaţa de zi cu zi.
Genunchierele pe care trupele speciale britanice le folosesc în misiunile lor sunt dotate cu nişte amortizoare inteligente, de mici dimensiuni, cum sunt cele din Formula 1. Comparaţia merge mai departe şi putem spune că între boxele Ferrari şi secţia de urgenţe a unui spital nu sunt prea multe diferenţe. Acestea sunt doar câteva dintre elementele pe care le folosim în fiecare zi şi care au fost create pentru Formula 1. „Pentru noi, Formula 1 este un adevărat laborator. Pe pistă, testăm soluţii mereu noi, care apoi îşi găsesc aplicare în afara circuitelor“, a explicat Luca Colajanni, şeful biroului de presă al echipei Ferrari. Înainte de a câştiga un campionat pe pistă, trebuie să îl câştigi în laborator. Aici, tehnicienii şi inginerii noştri creează materiale din ce în ce mai bune şi mai sigure“, a adăugat Colajanni.
Exemplul cel mai bun este fibra de carbon. Pe 6 martie 1981, designerul John Barnard a prezentat lumii primul bolid de Formula 1 creat în întregime din acest material. Lumea curselor a rămas fermecată de rezultat, iar de atunci au fost abandonate definitiv aliajele metalice folosite pentru realizarea scheletului monoposturilor. Astăzi, din fibra de carbon se realizează aproape orice: de la schiuri la rachete de tenis sau ornamente interioare. Însuşi Barnard a proiectat o masă cu o lungime de patru metri, care poate găzdui 15 meseni şi al cărei blat are o grosime de doar doi milimetri.
Mobilitate şi siguranţă
Tot mai des, tehnologii folosite pentru monoposturile lui Massa, Alonso şi colegii lor „de volan“ sunt folosite în domenii foarte îndepărtate de lumea curselor. De exemplu, Mike Spindle, după ce s-a ocupat ani buni de suspensii şi şasiuri, a decis să îşi folosească experienţa în beneficiul persoanelor cu handicap şi a proiectat primul scaun cu rotile tip „off-road“. Acesta garantează o rezistenţă şi o lejeritate care nu au mai fost obţinute niciodată până acum. Totul în avantajul mobilităţii şi al siguranţei. Formula 1 înseamnă inovaţie tehnologică, materiale avangardiste, dar şi o organizare impecabilă. Cum este cea a celor 20 de mecanici care reuşesc să schimbe patru cauciucuri în opt secunde, fără erori şi fără a se călca în picioare. Însă ce au în comun mecanicii unei echipe de Formula 1 şi medicii de la Urgenţe? Compatibilitatea, precizia, sincronizarea perfectă a gesturilor, elemente indispensabile pentru înlocuirea unor cauciucuri în câteva secunde, dar şi pentru a salva o viaţă. Iată de ce unele spitale s-au inspirat din schema de organizare de la boxele echipelor de Formula 1 pentru a gestiona mai bine momentele critice. Medicii au studiat cu atenţie metodele utilizate de mecanici pentru a se coordona, fără a fi nevoie de prea multe cuvinte şi explicaţii, în cele câteva secunde cât durează un pit stop şi le-au adaptat la exigenţele sălilor de operaţii. În 2006, specialiştii de la Ferrari au adus propria experienţă de concurs în sala de operaţii a unui spital pediatric britanic. Rezultatele nu s-au lăsat prea mult aşteptate. Primul şi cel mai „palpabil“ a fost reducerea infecţiilor postoperatorii în rândul micilor pacienţi.
De pe pistă, în spitale
Tot graţie Formulei 1 a fost creat un incubator portabil special, o cutie închisă ermetic şi ventilată cu oxigen, folosită pentru transportul nou-născuţilor în spital. Incubatorul, realizat din fibră de carbon şi climatizat, este extrem de uşor, spre deosebire de modelele metalice vechi şi extrem de grele, el putând fi transportat de o singură persoană. În plus, este rezistent la şocuri şi necesită o cantitate mai mică de oxigen. Suspensiile sunt componente fundamentale ale unui monopost de Formula 1. Ele garantează stabilitatea bolidului şi influenţează viteza în curbe. Pentru a limita oscilaţiile şi trepidaţiile, de ani buni, sunt folosite suspensiile hidraulice. Aceeaşi tehnologie, însă la scară mult mai mică, se folseşte de ceva timp şi în domeniul militar şi ortopedic. Specialiştii de la McLaren au creat o genunchieră specială dotată cu miniamortizoare cu lichid, care sunt folosite de echipele Royal Navy, atunci când se află la bordul unor bărci care înfruntă valurile agitate ale oceanelor. Între un val şi celălalt, ambarcaţiunea face salturi care pot atinge înălţimi de doi metri şi jumătate, fapt ce supune genunchii militarilor la un efort considerabil. Genunchiera hidraulică amortizează o mare parte din aceste şocuri şi ajută articulaţiile să găsească poziţia corectă înainte de saltul următor, evitând astfel traumele. Acelaşi dispozitiv este folosit şi pentru recuperarea pacienţilor operaţi la genunchi. Tot în domeniul militar, este din ce în ce mai populară folosirea sistemelor de telemetrie. Realizate încă de acum zece ani pentru a permite tehnicienilor să monitorizeze de la boxe toţi parametrii de funcţionare ai bolizilor în timpul cursei (temperatura motorului, nivelul de carburant, viteză, consum etc.), astăzi, aceste sisteme sunt folosite pentru a ţine sub control parametrii vitali ai pacienţilor. Senzori conectaţi la inimă şi la plămâni şi la un sistem de transmisie fără fir permit medicilor să ţină sub control ritmul cardiac şi respiraţia unui atlet în timpul antrenamentelor, pentru a optimiza astfel efortul şi randamentul.
