Tinerii din Sao Paolo, Brazilia, au posibilitatea să opteze între două discoteci total opuse: una dedicată divinităţii, iar cealaltă – desfrâului.
Tinerii dornici de distracţie care au ocazia să ajungă prin oraşul brazilian Sao Paolo pot opta pentru experienţe dintre cele mai diverse. Chiar în centrul oraşului, care oferă diverse posibilităţi pentru viaţa nocturnă, se găsesc la mică distanţă una de cealaltă Cristoteca şi Infernul, două discoteci la fel de populare printre tineri. Cristoteca este administrată de Asociaţia Catolică „Misericordia“ şi face parte dintr-un amplu proiect de recuperare a adolescenţilor. Clubul nu are nimic în comun cu slujbele „muzicale“ din Harlem sau cu bisericile evanghelice în stil sud-american, ci este o discotecă în adevăratul sens al cuvântului, cu muzică tehno şi tineri dezlănţuiţi între jocurile de lumini şi imaginile sacre. Imaginea Sfintei Maria şi crucifixul încadrează DJ-ul, ca şi cum ar dori să-i controleze pe tinerii dansatori să se poarte cuviincios. Contactul fizic, săruturile, ţigările sau orice alt tip de droguri sunt categoric interzise, iar cocteilurile servite, numite generic „Cristodrink“, sunt toate pe bază de energy drink şi guaranà, fără nici un pic de alcool, şi la preţuri rezonabile.
Slujbă pe ritmuri electronice
După ce urmăresc slujba cu totul deosebită, pe ritm de chitară, baterie şi muzică electronică, însă oficiată de un preot catolic veritabil, tinerii se lasă purtaţi de ritmul frenetic al muzicii până la primele ore ale dimineţii. Imagini cu Iisus sunt proiectate pe pereţii localului, iar statuia Fecioarei este acoperită de lumini galbene, verzi şi violet, în ritm de muzică house. 30 de oameni, cunoscuţi sub numele „Îngerii lui Dumnezeu“, au grijă ca oaspeţii să se comporte potrivit regulilor casei: toţi sunt voluntari, care participă şi la activităţi misionare. Pe podium urcă diverşi DJ, care, la rândul lor, poartă nume „în tendinţe“, de la ExaltaDeus, ElectroCristo la Primeiros Anjos. Şi inscripţiile de pe tricourile tinerilor sunt în ton cu filosofia locului: Christdance, Jesus, Here in Paradise, I love you Jesus. La câteva sute de metri, alt loc, la fel de populat, dar cu totul diferit. Infernul este o discotecă legendară pentru excesele sale şi muzica dură. Atmosfera e cu totul diferită, iar aici totul e permis. Tatuajele extravagante, stilul „dark“, machiajul strident şi publicul GLS (homosexuali, lesbiene şi simpatizanţi) fac parte din tradiţia localului. Drogurile nu sunt permise „pe faţă“, însă atât în interiorul, cât şi în afara barului, persoanele care consumă substanţe de toate tipurile se întâlnesc la tot pasul. Cocteilurile servite aici sunt total diferite de cele menţionate anterior. Numele amintesc de păcatele capitale, precum Invidia, Desfrânarea, Lăcomia sau Trufia, iar preţurile sunt mult mai piperate decât la Cristotecă. DJ-ul nu mai este încadrat de un crucifix, ci deasupra sa are lampadare cu imprimeu cu leopard, fum şi lumini roşii. După muzica electronică, încep recitalurile live, iar pe scenă urcă formaţiile dark, gotik sau death metal. Nu lipsesc manifestările anti-Christos, măştile diavolului, pietrele funerare cu inscripţia RIP (rest in peace – odihnească-se în pace) sau faţa „simpatică“ a lui Al Pacino în filmul Scarface, în timp ce tinerii se „distrează“ aruncându-se cu furie unii în alţii.
