Turkish Van este o rasă de pisici care a apărut în zona muntoasă din estul Turciei, în apropierea Lacului Van, de la care vine şi numele acestei rase. La început, aceste feline au purtat numele de pisici turceşti, dar în 1979, în Statele Unite ale Americii, a fost schimbat în Turkish Van.
Rasa era confundată deseori cu Angora turcească, dar ulterior diferenţa a fost evidenţiată prin faptul că aceste pisici adoră să înoate.
Legenda spune că Noe, faimosul arhitect al arcei şi marele iubitor de animale, a întâmpinat mari dificultăţi în a menţine calmul pasagerilor săi, pe măsură ce vasul lor se apropia de muntele Ararat, localizat într-o zonă îndepărtată din estul Turciei, lângă Marea Caspică. După mai multe luni la bordul navei de lemn, plină de animale, „pasagerii“ erau nerăbdători să coboare. Două pisici, ceva mai isteţe şi cu ceva mai multă voinţă decât celelalte animale, au reuşit să înşele vigilenţa lui Noe şi au sărit în apă pentru a înota spre uscat. Apoi, pe măsură ce apele s-au retras, pisicile şi-au croit drum pe pantele muntelui Ararat şi au găsit calea către vechile aşezări Van. Pisicile au fost binecuvântate de Alah şi o pată roşcată a apărut pe părul de pe fruntea lor, pentru a marca locul în care le-a atins Alah.
Această legendă oferă o explicaţie pentru predilecţia pisicilor Turkish Van pentru înot. Totuşi, ipoteza cea mai plauzibilă este că aceste pisici încercau, pur şi simplu, să se răcorească. Regiunea turcă în care îşi au originea este recunoscută pentru căldura sufocantă, cu temperaturi atingând cu uşurinţă 40 de grade Celsius, astfel că e posibil ca pisicile să fi învăţat să înoate pentru a putea supravieţui după-amiezelor toride.
Aceasta ar fi o explicaţie şi pentru blana unică a felinelor Van, lipsită de strat inferior şi care are o textură ca de caşmir, ce o face impermeabilă. Majoritatea pisicilor domestice nu suportă să se ude, poate pentru că petrec apoi ore în şir pentru a-şi rearanja blana, în timp ce pisicile Van fac o scufundare, după care revin relativ uscate.
Descriere
Turkish Van face parte din categoria pisicilor cu părul lung. Are capul triunghiular cu urechi mari şi ascuţite, ochi mari, migdalaţi. Corpul ei este viguros şi robust, cu picioare lungi. Coada lungă este purtată semeţ. Blana este netedă, cu aspect de caşmir. Aceste feline sunt mândre şi puternice.
Blana este albă, cu pete colorate mai ales pe cap şi pe coadă. Culoarea nu trebuie să acopere mai mult de 20 de procente din suprafaţa corpului. Acest patern a fost reprodus selectiv la alte pisici, timp de mai multe generaţii, dar foarte mulţi experţi consideră că rasa Van este prima care l-a purtat, despre celelalte spunându-se adesea că poartă un patern „Van“.
Unele pisici Van au o pată colorată între umeri şi pe cap, prelungită uneori şi pe centrul spatelui, numită „Semnul lui Alah“. Această „amprentă divină“ este considerată în ţările musulmane aducătoare de noroc. Alt semn distinctiv sunt cele şapte-opt inele subţiri de pe coadă. Unele pisici Van au ochi de culori diferite – unul chihlimbariu şi unul albastru. Conform populaţiei din regiunea Van, pisica originară avea această caracteristică a ochilor; oamenii de aici privesc ca o glumă faptul că occidentalii apreciază şi exemplarele cu ochi de aceeaşi culoare.
