Leneşi din născare
Lenea este o boală genetică şi, ca atare, se poate trata. Aceasta este concluzia unui recent studiu efectuat de cercetătorii de la National Institute of Mental Health din Washington (USA). Cercetătorii au supus mai multe primate la o terapie genetică, în urma căreia acestea s-au transformat din nişte fiinţe destul de comode şi leneşe în modele de hărnicie. Această transformare a fost posibilă graţie identificării unei gene, care reglează zonele cerebrale ce se activează atunci când individul munceşte cu zel. Neuropsihologul Barry Richmond, coordonatorul studiului, a descoperit că zona cortexului cingulat rostral anterior este deosebit de bogată în dopamină, o substanţă-mesager care controlează mişcarea şi coordonarea, precum şi percepţia plăcerii şi a satisfacţiei. Receptorii pentru dopamină, altfel spus, calea de comunicare a acestei substanţe cu celulele cerebrale, sunt produşi de gena D2. Prin suprimarea acestei gene şi, ca atare, prin evitarea producţiei de receptori, cercetătorii au reuşit să întrerupă circuitul muncă-recompensă. Prin blocarea acţiunii acestei gene, cobaii au început să muncească în mod automat şi constant, fără greşeli şi fără a acorda prea multă atenţie la ceea ce se întâmplă în jurul lor. Nu se ştie dacă, odată aplicat şi în cazul oamenilor, un astfel de tratament ar putea da aceleaşi rezultate. Oamenii de ştiinţă sunt tentaţi să creadă că o schimbare de acest gen ar fi imposibilă, pentru că respectivul comportament indus de acest tratament s-a dovedit nenatural şi patologic. Gena identificată ar putea fi codul de descifrare a altor mecanisme chimice, prin intermediul cărora reacţionează creierul.
