Mihai Ungureanu, solist concertist al Filarmonicii „Oltenia“, apare cu regularitate în viaţa muzicală din ţară şi străinătate, atrăgându-şi de fiecare dată elogiile publicului şi ale criticii de specialitate.
Primii paşi în lumea muzicii i-a făcut pe vremea când era doar un copil de şapte ani. Imboldul a venit din partea părinţilor, oameni cu dragoste pentru muzică. „Şi-au dorit cu ardoare ca ambii copii, eu şi sora mea, să parcurgem acest drum. Am fost înscrişi la pian. Ne-au cumpărat o pianină de epocă cu suporturi pentru lumânări, pe care le mai păstrez şi astăzi în casa părinţilor mei, căci pianina a fost vândută şi înlocuită cu un pian nou. Acele sfeşnice sunt astăzi obiectele care îmi aduc aminte cu plăcere de începuturile pe drumul sinuos al muzicii“, a povestit solistul concertist al Filarmonicii „Oltenia“. A urmat Şcoala de muzică şi arte plastice şi apoi Liceul de muzică şi de arte plastice, la clasa profesorului Dumitru Piculeaţă, unul dintre puţinii profesori absolvenţi de conservator de la acea vreme, căruia îi poartă o recunoştinţă deosebită: „Copil fiind, nu înţelegi deseori de ce trebuie să stai în faţa pianului şase-opt ore pe zi şi să studiezi, iar timp pentru joacă să nu mai existe. În pofida drumul dificil şi a întrebărilor fără răspuns ale copilăriei, am iubit dogmele, regulile stricte, căci rodul final, sunetul frumos al pianului, îmi plăcea şi datorită profesorilor mei“, a recunoscut cu modestie Mihai Ungureanu. Rezultatele muncii nu au întârziat să apară. În scurt timp, micul pianist îi acompania la audiţii pe elevii cei buni ai liceului, pentru ca la 16 ani să debuteze cu „Mi bemolul“ lui Franz Liszt pe scena filarmonicii craiovene, sub bagheta maestrului Teodor Costin. „Mi-aduc aminte cu emoţie de acel moment. Nu era un concert obişnuit. Am fost aruncat în vâltoare. Era un concert romantic. Eu nu străbătusem traseul obişnuit. În mod normal, se începe cu preclasicii, clasicii şi mai târziu se continuă cu piese din creaţia compozitorilor romantici. Profesorii îmi acordaseră încrederea de a parcurge o partitură romantică“, şi-a amintit Mihai Ungureanu.
Drumul spre succes
Conservatorul a venit ca un lucru firesc. „Am avut datele necesare pentru admiterea la conservator. Erau zece locuri la pian, iar eu am reuşit să intru de prima dată. Ar fi fost dezastruos să nu reuşesc, pentru că tinerii erau înrolaţi în armată, iar acest lucru mi-ar fi oprit pregătirea muzicală. Este nevoie de şapte-opt ore pe zi de studiu, lucru care în armată ar fi fost imposibil de realizat, căci fără o pregătire excesivă nu ai cum să reuşeşti“, a completat Mihai Ungureanu. Destinul l-a vrut acolo, în faţa pianului, instrumentul care „îţi oferă cele mai diverse posibilităţi şi care naşte structuri armonice extraordinare. Un instrument complex, care mai poate fi egalat şi depăşit doar de orgă“.
Drumul a curs lin, astfel că, din 1981, Mihai Ungureanu a început să susţină o intensă activitate concertistică, colaborând cu toate orchestrele simfonice din ţară, deosebita sa prezenţă scenică fiind apreciată şi peste hotare.
În ipostazele de solist, interpret de muzică de cameră şi acompaniator, Mihai Ungureanu a concertat în centre culturale renumite din Europa, America (în SUA, Canada şi Brazilia a susţinut o serie de recitaluri de mare succes) şi în Japonia, Iran. Este laureatul mai multor competiţii naţionale şi a fost distins cu Premiul ATM (Premiul Criticii Muzicale pe anul 1986).
De asemenea, el participă frecvent în juriile unor importante concursuri internaţionale. În calitate de director general al Filarmonicii „Oltenia“, funcţie pe care o îndeplineşte în prezent, Mihai Ungureanu a întreprins, împreună cu orchestra simfonică, numeroase turnee peste hotare, în Italia, Germania, Franţa, Elveţia, Spania, Gibraltar.
Cariera sa muzicală s-a îmbogăţit cu valoroase înregistrări discografice la Casa Electrecord – Bucureşti, promovând atât repertoriul autohton, cât şi pagini de referinţă din creaţia universală (G. Enescu – Sonata a III-a în caracter popular românesc, cu violonista Luminiţa Rogacev; J. Brahms – Cvartet cu pian, împreună cu ansamblul Trio Consonanţe – Craiova; Recital de violoncel Ioana Ostafi ş.a.). În 2004 a înregistrat în Germania, la Casa de discuri Hasted-WDR 3, un CD – „Portret Pascal Bentoiu“, în colaborare cu violonista Jenny Abel, sub conducerea muzicală a maestrului Horia Andreescu.
