Este când Pierre Frochard din „Cele două orfeline“, când mecanicul din „Cânta maică-mea în far“ când Claudio din „Măsură pentru măsură“. Este Adrian Andone, actorul Teatrului Naţional „Marin Sorescu“.
Nu a visat, copil fiind, că va deveni actor. Nu şi-a dorit cu ardoare să facă acest lucru decât mult mai târziu. „Dacă aş fi pus să o iau de la capăt, m-aş apuca de teatru mult mai devreme, de la zece ani. Eu m-am aplecat asupra acestei arte în al doisprezecelea ceas, dar bine că am făcut-o“, precizează actorul de astăzi al Teatrului Naţional „Marin Sorescu“ din Craiova. Ideea de a face teatru i-a venit prin clasa a XI-a, când un coleg, care făcea teatru de amatori, i-a sugerat acest lucru. „Mă tot bătea la cap să fac teatru. Mi-l dădea exemplu pe fratele meu, care reuşise să intre la teatru de prima dată. Mi-a spus că, dacă el o poate face, la fel de bine îmi poate ieşi şi mie. Nu l-am luat în seamă mult timp, până când, într-una din zile, cred că la un an de la prima discuţie legată de teatru, am acceptat să merg la una dintre repetiţiile teatrului de amatori unde activa el. Mi s-a dat să citesc o poezie. Am citit-o prost. Mi s-a cerut s-o recitesc, ca apoi să mă trezesc cu aşa-zisul rol principal pe cap. Aveam cele mai multe poezii de recitat, în jurul lor desfăşurându-se întreaga acţiune a spectacolului“, povesteşte Adrian Andone.
Drumul spre succes
Microbul fusese contractat. Tânărul Adrian Andone şi-a canalizat întreaga atenţie în acel sens. Îşi dorea să devină actor. Vreme de doi ani a încercat să treacă examenul de admitere, în condiţiile unei concurenţe acerbe. S-a angajat ca muncitor necalificat. „Purtam nişte antifoane care îmi permiteau să repet în gând. Lucram noaptea ore suplimentare, ca să pot repeta. Aşa că în timp ajunsesem să depăşesc cu mult numărul orelor prevăzute la acea vreme de Codul Muncii. Ajunsesem să fiu refuzat să rămân de după serviciu“, îşi aminteşte Adrian Andone.
După nenumărate nopţi de repetiţii în fabrică, Adrian Andone a reuşit să intre la Facultatea de Teatru din Târgu Mureş, la clasa profesorului Constantin Doljan. Încă din anul III visa să ajungă la Naţionalul craiovean. „Era perioada în care despre Teatrul Naţional din Craiova se vorbea peste tot. Piese precum «Unchiul Vanea», «Piticul din grădina de vară», «Ubu rex» cu scene din «Macbeth» smulseseră aprecieri chiar şi din partea celor mai exigenţi critici. Aşa că îmi doream nespus să joc în acest teatru. În 1992, am venit să vorbesc cu domnul Boroghină, să aflu amănunte despre un eventual concurs. De la poartă şi până sus, în biroul directorului, toată lumea îmi zâmbea. A fost prima imagine cu teatrul din Craiova. Am aflat că va avea loc un concurs în august. Era luna mai, aşa că mai aveam de aşteptat, tot astfel cum în acea zi trebuia să aştept venirea serii pentru a mă întoarce, căci trenul care trebuia să mă ducă acasă pleca după apusul soarelui. Am ales să merg să beau o bere. Nu cunoşteam Craiova. M-am oprit, întâmplător sau nu, la Doljana. M-am gândit atunci că numele profesorului meu era Doljan. Paşii mă duseseră la Doljana. Să fi fost acesta un semn că destinul aveam să mă aducă în Dolj? A fost o întrebare care mi-a trecut prin minte. Răspunsul l-am aflat după câteva luni, când am luat concursul. Nimic n-a fost întâmplător“, a precizat actorul de astăzi al Naţionalului craiovean.
Tânărul care îşi dorise să joace pe scena craioveană îşi vedea visul împlinit. Au venit, pentru început, rolurile de figuraţie, care au continuat cu unele mai mari. Aşa se face că astăzi Adrian Andone încântă cu roluri precum Pierre Frochard din „Cele două orfeline“, mecanicul din „Cânta maică-mea în far“ sau Claudio din „Măsură pentru măsură“, smulgând aprecieri din partea specialiştilor. „Confuzia conştiinţelor face posibilă existenţa mai multor voci interioare personalizate de mecanicul de draglină (din «Cânta maică-mea în far» – n.r.), rol de mare fineţe şi complexitate, interpretat de actorul Adrian Andone cu o adâncă înţelegere a semnificaţiilor de mediator între scenă şi spectator, de «raisoneur» inteligent, probând un talent şi o vervă de adevărat profesionist al scenei“ – este doar una dintre puţinele laude scrise în paginile revistelor de specialitate la adresa lui Adrian Andone.
