Specialiştii au ajuns la concluzia că întâlnirea cu rechinii poate fi o metodă de înlăturare a stresului.
Indiferent că este vorba de o terapie neconvenţională sau de un program de formare inspirat de principiul „cui pe cui se scoate“, cert este că acum cea mai nouă metodă de a combate stresul acumulat din cauza unui job prea solicitant presupune o înfruntare cu un rechin. De această experienţă neobişnuită au avut parte câţiva manageri care au participat la un curs de formare, care presupunea şi un exerciţiu pentru a învăţa să îşi controleze emoţiile. 12 şefi de companii au intrat într-un bazin, alături de mai mulţi rechini-taur. Deşi participanţii erau în interiorul unei cuşti, emoţiile trăite au fost intense. Scena de desfăşurare a acestui experiment a fost Acvariul din localitatea italiană Cattolica, unde au fost găzduiţi participanţii la un curs organizat de Adecco Management School. Obiectivul cursului a fost acela de predare a unor tehnici de dezvoltare personală bazate pe „self leadership“, metode benefice pentru îmbunătăţirea capacităţii de depăşire a proprilor limite. Pentru acest curs, managerii l-au avut ca profesor pe Umberto Pelizzari, deţinătorul recordului mondial la plonjare subacvatică, acesta trebuind să îşi instruiască „învăţăceii“ despre tehnicile şi strategiile de control al stresului şi gestionarea minţii şi a propriilor emoţii.
Realitatea dură din lumea afacerilor
După vizita medicală, cei 12 curajoşi, printre care a fost şi o femeie, s-au scufundat doi câte doi într-un bazin, protejaţi de o cuşcă din inox, echipaţi cu un aparat autorespirator, un costum special pentru scufundări şi o cască de protecţie, fiind aşezaţi pe scaune speciale. Deşi condiţiile de siguranţă au fost maxime, nu au lipsit senzaţiile tari, mai ales când în bazin şi-au făcut apariţia rechinii. Cel mai lung dintre aceştia măsura trei metri şi avea peste 130 de kilograme. Unul câte unul, rechinii s-au adunat în jurul cuştii, fiind mereu cu ochii pe manageri. „A fost o experienţă excepţională. La început mi-a fost un pic frică, apoi, după ce m-am obişnuit am avut o senzaţie de pace şi calm. Era o provocare importantă pentru a-mi controla emoţiile“, a povestit Federica Battistini, o participantă la curs. Stefano Cappelli, director la o companie petroliferă, a comentat: „Ce rechini? Sunt un fleac în comparaţie cu «rechinii» din lumea afacerilor“. Alt participant a spus cu ironie: „Chiar sunt eu privit ca un rechin de angajaţii mei? Poate aşa gândesc, dar nici unul nu are curajul să mi-o spună în faţă“.
Depăşirea propriilor limite
La rândul său, Umberto Pelizzari a comentat: „Faptul că au intrat în bazinul cu rechini are o valoare care merge dincolo de fapta în sine. Presupune doborârea «locurilor comune»“. Înotul alături de rechini presupune, în primul rând, depăşirea prejudecăţii că este vorba de nişte ucigaşi feroce. „Deseori acţionăm condiţionaţi de factori externi, care mai apoi se dovedesc a nu fi reali. Atunci când o persoană reuşeşte să iasă din acea colivie în care a fost închis şi asta datorită propriilor capacităţi, şi pentru că ştie bine mediul unde acţionează, atunci acel individ a reuşit să îşi depăşească limitele prestabilite“, crede Pelizzari. Chiar dacă este considerat un simbol al pericolului, vechea convingere că rechinul atacă omul nu este chiar aşa de reală. De fapt, circumstanţele ambientale sunt cele care îl determină să atace. Iată de ce este necesar să cunoaştem mediul, precum şi propriile limite şi fobii pentru a învăţa să ne controlăm mai bine emoţiile.
