Genul cuprinde aproximativ 30 de arbuşti de mici dimensiuni sau plante erbacee perene. Dieffenbachia creşte în natură în America Central-meridională şi în Asia. Planta poate avea dimensiuni variate, în funcţie de specie. Acestea pot varia între 35 şi 150 de centimetri înălţime. Planta este extrem de apreciată pentru frunzele sale cu un putrenic efect ornamental. Are frunze mari, oval-alungite, cu numeroase striuri sau pete albe ori galbene. În comerţ sunt disponibile varietăţi pitice cu frunzele de dimensiuni mici. Plantele cultivate în condiţii nefavorabile tind să producă tulpini foarte alungite şi puţine frunze în partea inferioară. Dieffenbachia este o plantă destul de uşor de cultivat. Exemplarele crescute în apartament în general nu produc flori. Un lucru de care trebuie să ţineţi cont când cumpăraţi o astfel de plantă este acela că frunzele sunt toxice, aşa că este indicat ca ghivecele să nu fie lăsate în apropierea copiilor.
Îngrijire
Aceste plante sunt în general cultivate în apartament deoarece pot fi amplasate şi în locuri care nu beneficiează de prea multă lumină. Preferă lumina difuză şi locurile semiumbroase. Pe de altă parte, Dieffenbachia nu trebuie expusă în frig, fiind recomandate temperaturile mai mari de zece grade Celsius. Poate suporta şi temperaturi mai mici, dar nu inferioare valorii de cinci grade Celsius. În zonele cu ierni blânde, Dieffenbachia poate fi crescută şi în grădină, la adăpost de razele directe ale soarelui, de vânt sau de frig.
Planta trebuie udată cu regularitate pe tot parcursul anului, lăsând solul să se usuce complet între udări. Poate suporta perioade scurte de secetă. În lipsa apei, frunzele îşi pot pierde din vigoare, însă îşi revin rapid după ce li se pune apă din abundenţă. În timpul lunilor de iarnă, planta se udă mai rar. Din martie şi până în octombrie, în apă se poate amesteca îngrăşământ pentru plante verzi o dată la 15 – 20 de zile. Dieffenbachia preferă un substrat fibros, bogat în substanţe nutritive, foarte poros, uşor penetrabil de rădăcinile groase şi de apa utilizată la udare. Substratul folosit la plantare trebuie să conţină pământ de frunze, turbă şi muşchi sau cărbune vegetal, care îi asigură porozitatea. În fiecare primăvară se recomandă transplantarea totală a plantelor tinere, şi doar parţială a celor mature – adică înlocuirea stratului de la suprafaţa ghiveciului cu un amestec proaspăt de pământ.
Înmulţire, paraziţi şi boli
Înmulţirea plantei se realizează prin butaşi din vârfurile cu frunze şi din fragmente de tulpină. Butaşii pot fi puşi direct în ghivece, pe un substrat de turbă amestecată cu nisip. După aproximativ trei-patru săptămâni, aceştia vor face rădăcini. Ei au nevoie de multă căldură, aproximativ 25-28 de grade Celsius, dar şi de umiditate ridicată.
Dăunătorii care atacă această specie sunt păduchii de frunze şi păianjenul roşu. Aceştia pot fi combătuţi prin tratamente cu produse fitosanitare adecvate, iar prevenirea apariţiei lor se realizează prin asigurarea umidităţii necesare plantei.
