Genului Cordilinea îi aparţin aproximativ 20 de specii de arbuşti sau arbori de dimensiuni mici, mereu verzi, răspândiţi în Asia, Australia şi America de Sud. În Europa, aceste plante sunt cultivate în special în interior. Planta are o tulpină dreaptă de mici dimensiuni din care cresc mai multe ramificaţii şi din care se dezvoltă frunze lungi sub forma unor suliţe. Frunzele Cordilinei pot fi de mai multe culori, de la verde închis la verde deschis, de multe ori vărgate. Există şi varietăţi cu frunze roşii sau maro roşcat. În natură, exemplarele adulte produc mici flori albe sau albastre. Exemplarele cultivate în ghivece nu fac flori sau acest fenomen se întâmplă extrem de rar. Plantele cultivate în casă nu cresc foarte înalte, nedepăşind un metru, în timp ce în natură pot atinge şi doi-trei metri. Speciile cele mai răspândite sunt Cordilinea australis şi Cordilinea terminalis.
Îngrijire
Aceste plante nu suportă frigul, iar iarna trebuie să li se asigure o temperatură mai mare de 10 – 15 grade Celsius. Din acest motiv, în Europa sunt cultivate ca plante de interior. Sunt preferate zonele luminoase, însă planta se poate dezvolta fără probleme şi într-un loc mai puţin luminat. În acest caz, din cauza absenţei unei lumini abundente frunzele tind să-şi piardă vigoarea. În funcţie de temperaturile exterioare, vara poate fi mutată afară, într-o zonă ferită de razele directe ale soarelui. În perioada cuprinsă între lunile martie şi octombrie, planta se udă cu regularitate, lăsând însă ca pământul să se usuce între o udare şi alta. În perioada lunilor reci se udă rar. Trebuie evitată acumularea de apă în vasul ghiveciului, acest lucru ducând la putrezirea rădăcinii.
O dată la şase – zece zile se stropesc frunzele cu apă demineralizată pentru a creşte umiditatea ambientală. În timpul perioadei vegetative, poate fi administrat un îngăşământ pentru plante verzi bogat în azot şi potasiu, o dată la 25 – 30 de zile. Cordilinea se cultivă într-un teren bogat în substanţe organice şi foarte bine drenat. În general, planta nu are o creştere foarte rapidă, astfel că vasul nu trebuie schimbat foarte des. Este indicat să se facă acest lucru o dată la trei – patru ani.
Înmulţire, paraziţi şi boli
În lunile martie şi aprilie se desprind vlăstarii apăruţi la baza plantei şi se plantează separat în ghivece nu foarte mari. Aceştia trebuie ţinuţi într-un ambient protector. După aproximativ un an, noile plante pot fi mutate în ghivece mai mari. Cordilinea poate fi înmulţită şi prin butaşi. Aceştia nu trebuie să fie mai mici de opt centimetri. Butaşii se plantează într-un amestec de turbă şi nisip în părţi egale. În momentul în care se observă că aceştia au început să înmugurească se plantează în ghivece. Planta se înmulţeşte şi prin seminţe, care se sădesc în luna aprilie.
Cordilinea poate fi afectată de excesul de apă sau de lipsa unui drenaj foarte bun al solului. În aceste situaţii, rădăcina putrezeşte şi planta moare. Rareori se întâmplă să fie atacată de afide sau de coşenile.
