Castelul din pădure
de Norman Mailer
Traducere de Ioana Văcărescu
Editura Polirom, 2007
Ultimul roman al unuia dintre cei mai mari prozatori americani ai secolului XX,
„«Castelul din pădure» este o incursiune în psihicul unei figuri demonice a istoriei, o cronică ficţională a copilăriei şi adolescenţei lui Adolf Hitler. Deşi viziunea lui Mailer asupra răului are o dimensiune religioasă şi metafizică, rădacina acestuia patrunde adânc în solul întunecat al ambiţiilor ascunse şi al dorinţelor perverse. O descriere sumbră şi incitantă a naşterii unui monstru“. Publishers Weekly.
Daca în „Evanghelia după Fiul“ (1997; apărută la Editura Polirom în 2006), Mailer prezentase Binele absolut, „Castelul din pădure“ este un răspuns perfect simetric: Răul absolut, personificat de nimeni altul decât Adolf Hitler, este înfăţişat încă dinainte de a se fi născut. Această cronică mai puţin obişnuită urmăreşte copilaria celui mai detestat personaj al secolului XX, încredinţat încă din faşă lui Dieter, un diavol ucenic aflat sub directa îndrumare a Maestrului Satan. Rod al unei relaţii incestuoase, micul Adolf (pe numele de alint Adi) dezvoltă de timpuriu o adevarată obsesie pentru materiile fecale, egalată doar de fascinaţia pentru putere, cultul aproape religios al propriei personalităţi şi capacitatea de a domina orice persoană cu care intră în contact.
Norman Mailer s-a născut pe 31 ianuarie 1923 în Long Branch, New Jersey. A studiat la universităţi de elită, printre care Harvard şi Sorbona. A luptat în Filipine în cel de-al doilea război mondial, experienţă reflectată în capodopera sa, romanul „Cei goi şi cei morţi“, publicat la numai douăzeci şi cinci de ani, care a primit elogii fără precedent din partea criticii, intrând imediat în canonul literar american. Norman Mailer s-a căsătorit de şase ori şi a candidat fără succes la primăria New Yorkului. A fost coeditor al faimoasei reviste Village Voice (1954). În abordarea operei lui nu se poate face o distincţie clară între ficţiune, jurnalism şi eseistică, iar combinaţia de reportaj şi proză subiectivă se întâlneşte în multe dintre cele mai cunoscute cărţi ale sale, precum „Armatele nopţii“ (1968, distins cu Premiul Pulitzer şi National Book Award), „Bătaia“ (1975), „Cântecul călăului“ (1979, Premiul Pulitzer), „Strigoiul lui Harlot“ (1991) etc. Pe lângă romane, a mai publicat poezie, proză scurtă, scrieri politice, eseuri, biografii şi critica literară. A decedat pe 10 noiembrie, la New York, la vârsta de 84 de ani.
