Prin mâinile sale au trecut cei mai renumiţi pianişti, solişti şi acompaniatori ai ţării, care astăzi duc renumele României peste hotare. Printre aceştia se numără Svetlana Stanciu, care astăzi are propria şcoală de muzică la Montreal, Monica Ionescu, care conduce o renumită şcoală de muzică din Germania, Mihai Ungureanu, un pianist apreciat, cu o bogată activitate muzicală, atât ca solist, cât şi ca acompaniator, Mihai Ştefănescu, director al Filarmonicii din Râmnicu Vâlcea, Dan Kajetanowicz, profesor de pian la „Beethoven Musikschule“ de la Madling, Austria, Cristina Stănescu, coordonatoare la renumita Academie Julliard, din New York. Şi lista ar putea continua cu alte şi alte nume, astăzi personalităţi celebre.
Povestea unui început fără sfârşit
Astăzi, alţi elevi talentaţi se formează sub stricta supraveghere a profesoarei Liceului de Artă „Marin Sorescu“. „Comoara de sub clape şi sensul dintre sunete“ li se dezvăluie la aceeaşi pianină veche de ani şi ani, pe care mama Marianei Ilie a cumpărat-o la preţ redus de la o familie de evrei. „În familia bunicii mele, toţi cântau la câte un instrument. Bunica mea cânta la chitară, mama – la pian, iar ceilalţi fraţi ai mamei, la vioară şi pian. Mama mea îmi povestea că, atunci când eram mică şi mai scânceam, lăsa radioul să meargă, iar eu mă linişteam miraculos când auzeam muzică clasică. Pentru ea, acest fapt a fost un semn care a încurajat-o să-mi dea o educaţie muzicală. Aşa că, la doar patru ani şi jumătate, a cumpărat pianina pe care o am şi astăzi şi a apelat la profesoara Laura Ionescu, pentru a-mi preda ore de pian. Pentru această profesoară am un sentiment de profundă recunoştinţă. Abia acum, după atâţia ani de experienţă profesională, realizez măiestria cu care a făcut ca, la doar un an de la iniţierea cu elemente simple, necesare la învăţarea unei piese, să apar pe scenă, cu un program frumos şi bine realizat. Se spunea că sunt talentată, dar convingerea mea este că la fiecare sunet a adăugat «ceva» prin care mi-a dăruit talentul dânsei“. După doi ani de studiu în particular a dat examen la „Şcoala Populară de Artă“, unde a lucrat cu Jeni Constantinescu. După terminarea şcolii, se înfiinţa la Craiova Liceul de Artă, iar Mariana Ilie avea să facă parte din prima promoţie. În clasa a XI-a cânta la Filarmonica Oltenia, sub bagheta maestrului Teodor Costin, Concertul în la minor, de Grieg. A reuşit să smulgă aplauze şi aprecieri, iar după terminarea liceului a devenit studentă la Conservatorul „Ciprian Porumbescu“ din Bucureşti. Anii au trecut şi, după terminarea studiilor, Mariana Ilie s-a întors în Craiova, la catedra Liceului de Artă „Marin Sorescu“, pentru a-i ajuta pe cei îndrăgostiţi de muzică să descopere tainele din spatele ei. Şi, chiar dacă „le-am furat copilăria – pentru că cine doreşte să urmeze această profesie trebuie să ştie că munca individuală este extrem de importantă- şi chiar dacă elevii mei s-au plimbat mai puţin şi au văzut mai puţine filme de desene animate, ei au câştigat un limbaj muzical care le-a deschis lumea sunetelor, plină de farmec şi de conţinut, plină de personaje, poveşti şi sentimente“.
Tudor Gheorghe, despre Mariana Ilie
„Doamna Mariana Ilie, profesoară de pian la Liceul de Muzică, mare profesoară! Dumnezeule, câte valori avem în acest oraş, despre care nu se ştie! L-a avut elev şi mi-a atras atenţia asupra lui, înlesnindu-mi întâlnirea. Marius (dirijorul Marius Hristescu- n.r.) termină chiar în aceste zile Conservatorul de Muzică din Bucureşti, la compoziţie şi dirijat“. (Gazeta de Sud, numărul 1275, din 18 mai 1999)
