Singapura, cea mai mică pisică din lume

Singapura este, în mod oficial, cea mai mică rasă de pisici din lume, chiar dacă unii masculi pot ajunge şi la mărimea unei birmaneze. Se crede că pisicile Singapura există de aproape trei sute de ani şi sunt descendentele unor feline aduse din toată lumea în Singapore, care au fost încrucişate cu rase locale. Singapura modernă îşi trage originile din patru pisici aduse în SUA din Singapore în 1975, de Tommy Meadow. La acea vreme, foarte mulţi au crezut că aceste pisici sunt rezultatul unei încrucişări între o abisiniană şi o birmaneză. Prima asociaţie felină care a recunoscut singapura a fost TICA (The International Cat Association, din SUA), în anul 1984, urmată de CFA (Cat Fancier Association), care a înscris primele exemplare în propria carte de origine, dar a acceptat aceste pisici în clasa Campion abia în 1988.

În Europa, primele exemplare au fost aduse de o crescătoare din Franţa, Madame Leotard. În Marea Britanie, rasa a ajuns în 1989. Cu toate că este destul de răspândită în SUA, singapura este foarte rară în Europa. FIFE nu a recunoscut încă rasa.

Descriere

Deşi se aseamănă destul de mult cu abisiniana, singapura este o pisică de talie mult mai mică. Are capul rotund, prezentând un uşor stop amplasat puţin mai jos de nivelul ochilor. Nasul este lat, moderat de scurt şi se termină cu un vârf bont. Pe nas trebuie să existe semne puternice de pigmentare cu o culoare închisă. Urechile par prea mari pentru statura sa, late şi bine desfăcute la bază, cu pavilion adânc. Ochii sunt mari, amplasaţi la o distanţă nu mai mare de lungimea unui ochi, larg deschişi. Atunci când sunt închişi, parţial sau total, desenează linii oblice. Este de dorit prezenţa unui contur de culoare închisă în jurul ochilor. Pot fi de culoare verde, galbenă sau chihlimbarie, însă nu se poate anticipa ce culoare vor avea ochii pisoiului când acesta va atinge maturitatea. Pe frunte are desenat semnul „M“, caracteristic pisicilor tigrate. Coada este de lungime medie, labele sunt extrem de mici, iar corpul de talie mică are lungime moderată, dar este foarte musculos. O pisică singapura se dezvoltă foarte lent şi nu atinge dimensiunile corporale definitive decât după vârsta de 15 până la 24 de luni.

Sănătate

Pisicile din rasa Singapura nu au probleme de sănătate specifice rasei, dar necesită vaccinare regulată şi deparazitare internă, ca şi celelalte pisici. O dată ce felina atinge vârsta de opt ani, este recomandat un control anual efectuat de medicul veterinar, incluzând curăţarea dinţilor şi analize ale sângelui pentru verficarea bunei funcţionări a rinichilor şi ficatului, afecţiuni la care aceste pisici sunt mai predispuse decât alte rase.

Caracter şi temperament

Singapura este o pisică care iubeşte foarte mult oamenii, cerşind, la propriu, atenţie. Se uită împreună cu stăpânul la televizor, stând în poală sau pe umărul acestuia. Acestor feline le place să privească lumea de sus, de aceea mai tot timpul stau cocoţate pe mobilă. Nu le plac frigul şi umezeala, fiind pisici potrivite pentru interior. Sunt predipuse să facă stricăciuni, datorită apetitului exagerat pentru joacă. Vocea lor este caldă, delicată şi exprimă de regulă aprecierea deosebită a felinei faţă de compania stăpânilor ei. Atentă la amănunte, singapura reuşeşte să identifice foarte repede obiceiurile sau pasiunile persoanelor alături de care îşi duce viaţa, mai mult chiar, se amuză pe seama lor imitându-le. Mişcarea pe care pisica o efectuează în timp ce se joacă o ajută la dezvoltarea fizică. Un mare avantaj al rasei este acela că masculii aflaţi în perioada de împerechere nu-şi marchează teritoriul nici în casă, nici în jurul acesteia. Alt avantaj este acela că, deşi singapura este o pisică vivace, ea nu este zgomotoasă. În perioada de rut, femela nu „urlă“ precum surata ei asiatică, ci mai curând murmură, permiţându-i proprietarului să doarmă liniştit noaptea. „Vocabularul“ acestei pisici se bazează mai mult pe gesturi şi mai puţin pe acţiuni, ea exprimându-se prin intermediul privirilor sau al mişcării labelor. Uneori îşi loveşte uşor stăpânul, în semn de mângâiere, ba chiar îl muşcă delicat.

Îngrijire

Blana singapurei nu necesită o îngrijire deosebită, dar pisicile apreciază o periere uşoară din când în când. Este indicată perierea regulată, dar nu la intervale prea dese, şi îmbăierea de cel puţin două ori pe lună. Mângâierea delicată a părului cu o piele de căprioară are darul de a conferi blănii un aspect lucios şi mătăsos, ajutând totodată la menţinerea sănătăţii pielii şi firelor. Ochii foarte mari ai Singapurei au tendinţa de a lăcrima, motiv pentru care trebuie curăţaţi zilnic de impurităţi, cu ajutorul produselor speciale. Urechile, care sunt foarte mari şi atrag cantităţi însemnate de praf, trebuie curăţate cu delicateţe cel puţin o dată pe săptămână. Rasa nu cunoaşte varietăţi coloristice, pisicile singapura având blana de o singură culoare: sepia aguti. De fapt, este vorba despre o nuanţă intensă de brun, pe un fond de culoarea fildeşului. Fiecare fir de păr al blănii prezintă cel puţin două benzi de culoare brun-sepia, separate de benzi coloristice de culoare deschisă; vârful firului de păr este de culoare închisă, în timp ce baza lui este deschisă. Blana de pe bot, piept, stomac şi partea ventrală a membrelor nu prezintă benzi aguti, ci este alb-crem, precum fildeşul.