Durerea, descrisă diferit de bărbaţi şi de femei

Diagnosticarea surselor complexe de durere este mai dificilă în cazul femeilor decât în cazul bărbaţilor, motivul fiind felul în care fiecare dintre aceştia foloseşte limbajul. Această descoperire, care prezintă o importanţă deosebită atât pentru medici, cât şi pentru pacienţi, a fost făcută în cadrul unui experiment pus la punct de societatea ştiinţifică FWF Austrian Science Fund. De mult timp se ştie că bărbaţii şi femeile vin de pe planete diferite, dar acum s-a demonstrat ştiinţific faptul că, atunci când vine vorba de a descrie dureri complexe, femeile şi bărbaţii sunt
într-adevăr la poli opuşi. Concluzia a fost trasă în cadrul unor studii efectuate pe pacienţi ce sufereau de dureri puternice de cap. S-a constatat că în timp ce femeile descriau durerea doar foarte vag, bărbaţii prezentau în mod extrem de concret afecţiunea sau durerea de care sufereau. Acest lucru înseamnă că bărbaţii sunt în avantaj când vine vorba de administrarea tratamentului, având în vedere că o analiză corectă a tipului de durere este esenţială atât pentru diagnosticare, cât şi pentru terapie. O echipă de cercetători condusă de profesorul Florian Menz din cadrul Universităţii din Viena a stabilit că aceste abordări diferite ale descrierii durerii sunt cauzate de bariere lingvistice. Menz consideră că în general femeile descriu durerea în mod vag şi cu puţine detalii, concentrându-se mai mult pe situaţiile în care apare durerea decât pe felul ei. Numai că, din punct de vedere medical, aceste referiri nu reprezintă o descriere propriu-zisă. Pe de altă parte, bărbaţii descriu durerea concret, concentrându-se pe simptomele pe care le acuză, ceea ce este mult mai aproape de diagnosticarea medicală şi, prin urmare, comunicarea dintre pacient şi medic este facilitată. Analizând cazurile altor pacienţi ce sufereau de boli cronice, studiul a indicat că bolnavii şi doctorii nu comunică aşa cum ar trebui, ceea ce duce la neînţelegeri. Medicii sunt interesaţi în special să analizeze felul durerii, în timp ce pacienţii se concentrează pe altceva, în special pe opţiunile de tratare pe care le au. Într-o astfel de situaţie, discuţiile între doctor şi pacient nu au rezultatele scontate de aceştia din urmă, care doresc să fie implicaţi în procesul de decizie.