Misteriosul personaj mitologic care purta numele Mithra a fost adorat încă din vremea preistorică, în care strămoşii perşilor erau uniţi cu cei ai hinduşilor. Acesta era văzut ca un zeu al luminii, al adevărului şi al dreptăţii, cultul său traversând secolele şi ajungând ca în antichitatea romană să devină una dintre cele mai răspândite religii. Din Insulele Britanice până la Adamclisi în Dobrogea, din nordul Africii până dincolo de hotarele Imperiului Persan, de la Roma la Alexandria, cultul lui Mithra şi-a câştigat numeroşi adepţi devotaţi, indiferent de religiile locale pe care aceştia le avuseseră iniţial. Ce anume a făcut dintr-un zeu de origine persană o divinitate atât de preţuită şi de adorată într-un spaţiu geografic şi cultural atât de întins? Poate că ritualurile complicate, incantaţiile cu înţelesuri necunoscute, misterul de care erau înconjuraţi preoţii ce oficiau liturghiile mithraice, exotismul unei credinţe răsăritene de import în vechea lume greco… şi cine ştie câte altele.
