Alocasia cuprea este cunoscută sub denumirea de Urechea elefantului. Originară din Malaiezia şi din pădurile Asiei de Sud-Est, Alocasia este o plantă maiestuoasă, cu frunze luxuriante, cu nervuri proeminente.
Alocasia are frunzele în forma unui scut şi pot depăşi şi 30 de centimetri lungime. Acestea prezintă „pistrui“ de culoare violet închis sau de culoarea bronzului. Forma acestora inspiră numele comun al plantei: Urechea elefantului. Această plantă trăieşte foarte mult timp în cazul în care condiţiile de cultivare sunt respectate. Alocasia cuprea este o plantă ce rămâne verde pe tot parcursul anului. În zonele noastre, Alocasia cuprea este cultivată doar pentru frunzele sale, destul de rar aceasta înflorind. În mediul său natural, planta înfloreşte frecvent, iar floarea seamănă foarte mult cu cala. Spre deosebire de aceasta, floarea Alocasiei este frumos mirositoare. Din aceasta apare un fruct ce conţine o singură sămânţă, nu întotdeauna fertilă.
Cultivare
Provenind din regiunile împădurite ale Asiei de Sud-Est, este bine ca şi atunci când este cultivată în apartament sau în grădină, planta să fie amplasată într-un loc umbros. Pentru e evita ca Alocasia să se dezvolte doar în partea din care primeşte lumină, este bine ca ghiveciul să fie rotit din când în când. Temperatura optimă pentru cultivarea Alocasiei trebuie să fie menţinută între 20 şi 25 de grade Celsius pe parcursul întregului an. Uneori, iarna, dacă în casă temperatura este prea scăzută, planta îşi poate pierde complet frunzele, care cresc din nou primăvara. În cazul în care este expusă la temperaturi mai mici de zece grade, planta moare. Trebuie evitat ca Alocasia să fie expusă unor curenţi de aer prea puternici care pot provoca arderea frunzelor. Urechea de elefant trebuie udată abundent şi este bine ca pământul să fie menţinut umed. Aveţi grijă să goliţi de fiecare dată farfuria ghiveciului, pentru a nu afecta rădăcinile plantei. Este indicat ca frunzele să fie din când în când pulverizate cu apă distilată, mai ales în perioada estivală, când temperaturile sunt ridicate, şi iarna atunci când în casă este foarte cald. Din luna martie şi până în octombrie în apa folosită pentru udare se poate adăuga o dată la 10-15 zile îngrăşământ pentru plante. Operaţiunea se execută mai rar o dată cu sosirea frigului (o dată pe lună). Planta trebuie cultivată în ghivece de dimensiuni mari, într-un amestec obţinut din proporţii egale scoarţă de copac fărâmiţată, pământ fertil şi nisip. Frunzele îngălbenite trebuie îndepărtate periodic pentru a favoriza dezvoltarea altora noi.
Înmulţire, paraziţi şi boli
Înmulţirea se realizează prin rizomi. Divizaţi rizomii sau separaţi tuberculii toamna, având grijă ca fiecare parte să aibă cel puţin un mugure. Aşteptaţi ca eventualele răni să se cicatrizeze, apoi replantaţi-i într-un amestec de pământ cu nisip. Până când frunzele nu se dezvoltă destul de bine trebuie să aveţi grijă să nu exageraţi cu udarea. Noile plante trebuie ţinute într-un loc cald şi umed până la sosirea primăverii, când trebuie replantate în ghivece mari.
Lipsa de substanţe nutritive poate cauza o îngălbenire rapidă a frunzelor. De asemenea, temperatura scăzută reprezintă un adevărat pericol pentru plantă, la fel ca şi lumina directă a soarelui. Dacă observaţi prezenţa coşenilelor făinoase pe partea inferioară a frunzelor, de-a lungul nervurilor, eliminaţi-le cu ajutorul unui tampon de bumbac înmuiat în apă şi alcool. După aproximativ o oră, pulverizaţi cu apă frunzele pentru a îndepărta urmele de alcool. Păianjenii roşii afectează planta în cazul în care aerul este uscat. Examinaţi cu regularitate frunzele şi tulpinile pentru a detecta aceşti acarieni. Pentru a preveni apariţia păianjenilor roşii, trebuie să menţineţi umiditatea aerului. În cazul în care detectaţi păianjeni roşii, folosiţi un insecticid special.
