Templul zeiţei Artemis din Efes

Templul zeiţei Artemis din Efes, cunoscut şi ca templul Dianei, a fost un templu antic grec construit pentru zeiţa Artemis. Vechiul templu al Dianei din Efes, în Asia Mică, în faţa insulei Samos, considerat a patra minune a lumii antice, a căzut şi el pradă flăcărilor. Locuitorii din Ionia, veniţi din zona continentală a Greciei, fondaseră acest templu către sfârşitul primului mileniu înainte de Hristos, în apropierea unui arbore pe care triburile indigene îl venerau. Acolo se afla sanctuarul unei zeiţe a fecundităţii, pe care şi-o reprezentau ca pe o femeie cu mai mulţi sâni. Mitologia greacă, deschisă întotdeauna la nou, a preluat-o cu entuziasm. Dorienii au mărit străvechiul templu şi au asimilat-o mai târziu pe zeiţa-mamă Dianei, seducătoarea şi feciorelnica zeiţă a lunii, neobosita vânătoare, protectoare a animalelor, a femeilor şi a oraşelor. Era, de asemenea, recunoscută ca fiică a lui Zeus şi sora geamană a lui Apollo. Pe la anul 600 î.Hr., ionienii au vrut să-i dedice zeiţei un nou templu, în apropiere de Efes, însă au renunţat din lipsa banilor necesari construcţiei. În 560 î.Hr., Cresus, regele Lidiei, a atacat oraşul Efes, l-a ocupat şi a reuşit să-şi împlinească visul de a finanţa construirea templului Dianei. Costul trebuie să fi fost foarte mare, deoarece fundaţiile şirului de coloane erau neobişnuite, constituind o grea încercare. Cum acea regiune era expusă unor frecvente cutremure de pământ, templul a fost construit deasupra unei mlaştini, în ipoteza justificată că subsolul moale ar absorbi vibraţiile. Pe fundul unei gropi adânci s-au fixat, unul lângă altul, trunchiuri de stejar arşi la suprafaţă, fiind astfel trataţi împotriva putrezirii. Apoi s-au adus blocuri mari de piatră, care au constituit temeliile templului, lung de 105 m şi lat de 51 m. Acoperişul său de formă triunghiulară, susţinut de 127 de coloane din marmură albă, se înalţă la 18 metri, ceea ce corespunde unei clădiri cu şase etaje, după normele actuale. Plafoanele şi structura de susţinere erau din lemn de cedru mirositor, uşile batante ale sanctuarului erau din lemn de chiparos, parţial aurite şi acoperite cu picturi în mai multe culori. Diana însăşi era reprezentată de o statuie sculptată dintr-un butuc de viţă de vie, înaltă de 2 m, împodobită cu aur şi argint. Graţie banilor acestui rege deosebit de bogat a luat naştere o bijuterie arhitectonică ce s-a bucurat în toată lumea antică de o mare faimă. Însă Herostrate, împins de nebunia onorurilor, a hotărât să devină celebru. Cum nu ar fi reuşit prin calităţile sale fizice sau intelectuale, el a dat foc, în anul 356 î.Hr., sanctuarului, „cel mai frumos, cel mai mare, cel mai elegant de pe pământ“. Fireşte că incendiatorul a fost condamnat, dar acea condamnare servea scopului său. Ceea ce nu prevăzuse el, judecătorii au decis să nu dea publicităţii numele său pentru a-i refuza popularitatea atât de mult dorită. Actul criminal al lui Herostrate a dus la distrugerea completă a templului. Lemnul a ars, coloanele au plesnit din cauza flăcărilor. Numai statuia Dianei a rămas intactă. Grecii superstiţioşi au văzut în acest lucru un miracol şi au hotărât să reconstruiască imediat templul. Întreaga naţiune a participat la acest efort. Sub conducerea arhitectului Cheirocrates, a văzut lumina zilei un nou templu al zeiţei Artemis, şi mai mare decât cel vechi, cu dimensiunile la sol de 125 de metri lungime şi 65 de metri lăţime. Dincolo de această diferenţă de mărime, templul semăna perfect cu cel anterior. Totuşi, pentru a preveni pericolul focului, plafonul şi structura de susţinere a acoperişului nu au mai fost făcute din lemn, ci din piatră. Acest nou edificiu a fost apreciat de Antipater drept una dintre minunile lumii şi trebuia să supravieţuiască timp de secole. În prezent, un iaz mlăştinos acoperă locul în care se înalţă cândva celebrul templu.