21.7 C
Craiova
vineri, 29 martie, 2024
Știri de ultima orăMagazinMausoleul din Halicarnas

Mausoleul din Halicarnas

Mausoleul din Halicarnas a fost opera arhitecţilor Pytheos şi Satyos şi a sculptorului Scopas. Construirea lui a fost încheiată în anul 335 î.e.n.
Mausoleul din Halicarnas poartă numele regelui Mausol (377-353 î.e.n.), pentru care era destinat. Avea 50 de metri înălţime şi se sprijinea pe mai multe coloane de marmură. La mai puţin de 110 kilometri spre sud de Efes, pe coasta sud-vestică a Asiei Mici, se înalţă a cincea minune a lumii antice. Regiunea, importantă din punct de vedere strategic pentru navigaţia din Mediterana orientală, era adesea teatrul unor conflicte militare. În anul 556 î.Hr., regele Persiei Cyrus II a cucerit această zonă, care îi oferea acces la mare. Imperiul său se întindea la est până la fluviul Indus, la nord până la ţărmurile Mării Negre şi la sud până la Oceanul Indian. Imperiul nu putea să aibă un guvern centralizat din cauza situaţiei mijloacelor de transport şi de comunicare din acea vreme. Regii perşi puneau deci în locul lor guvernatori: faimoşii satrapi. Începând din anul 377 î.Hr., satrapul Mausol guverna Caria, regiunea de coastă din sud-vestul Asiei Mici. Tatăl său, Hekatominos, contribuise la înflorirea economică a portului Halicarnas. Mausol a continuat extinderea acestei capitale de provincie. De asemenea, s-a îngrijit să lase moştenire oraşului un monument nepieritor în amintirea tatălui său şi a sa, pe locurile unde au fost guvernatori. Prieten al culturii elene, el i-a chemat pe arhitecţii greci Satyros şi Phytheos. Poate fiindcă nu au vrut să ridice monumentul funerar după cutumele arhitectonice ale templelor din ţară, aceştia au câştigat concursul de proiecte arhitectonice organizat de Mausol. Ei s-au deosebit de ceilalţi concurenţi prin planul lor pe cât de neobişnuit pe atât de impunător: nu au conceput un monument scund, tradiţional în Grecia, ci o construcţie foarte înaltă. Mausol nu a putut să beneficieze de „Mausoleul“ său. El a murit în anul 353 î.Hr. Văduva sa, Artemisa, care îi era şi soră, a continuat lucrările începute, nu fără gândul ascuns de a ridica un monument pentru ea însăşi în acest fel. Deoarece cvadriga ce trebuia să încoroneze monumentul nu era condusă de un singur conducător de car, ci de un cuplu princiar. Însă această doamnă foarte emancipată pentru epoca ei nu a trăit destul de mult pentru a-şi vedea opera terminată. A murit la doi ani după soţul şi fratele ei. Plătiţi bine de la început, arhitecţii au continuat construcţia până la sfârşit, realizând mai ales un monument pentru propria lor glorie, care a fost mai târziu celebrat ca una din minunile lumii antice. Pe un soclu înalt, de cinci trepte, cu dimensiunile de 39 de metri lungime şi 33 lăţime, se găsea un suport lung de 33 de metri, lat de 27 şi înalt de 22 de metri. Pe acesta se înălţa templul funerar propriu-zis, susţinut de 39 de coloane, având 39 de metri fiecare, singura parte ce amintea de arhitectura greacă tradiţională. Imediat deasupra acoperişului se mai înălţa o piramidă cu 24 de trepte, pe al cărei vârf trunchiat era aşezată cvadriga. Cu o înălţime totală de 49 de metri, mausoleul ar fi putut rivaliza în zilele noastre cu o clădire cu 16 etaje. Mâna omului nu a distrus cel mai celebru monument funerar al Antichităţii, al cărui nume a devenit generic pentru toate marile morminte construite mai târziu. Marii cuceritori, cum ar fi Alexandru cel Mare, care a cucerit oraşul Halicarnas în 334 î.Hr., au cruţat monumentul şi l-au tratat cu respect. De-abia în secolul al XII-lea d.Hr., un puternic cutremur a distrus monumentul, rezervându-i o soartă tristă, cea de carieră pentru construirea cetăţilor fortificate ale cruciaţilor.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS