24.5 C
Craiova
vineri, 29 martie, 2024
Știri de ultima orăMagazinCeaiul chinezesc, trecut şi prezent

Ceaiul chinezesc, trecut şi prezent

După cum se ştie, China este ţara ceaiului. Aici, el nu este o simplă plantă cu care se poate potoli setea, ci este şi baza unei culturi. Lunile martie şi aprilie reprezintă sezonul de cules al ceaiului. În sudul Chinei, este un lucru obişnuit ca în această perioadă să întâlneşti fete care culeg frunze fragede de ceai cântând diverse melodii.
Ceaiul are o istorie de peste 5.000 de ani în China. Potrivit tradiţiei, strămoşul legendar al chinezilor, Shennongshi, pentru a găsi plante medicinale necesare vindecării bolilor, a descoperit că numai ceaiul are calitatea de a potoli setea şi de a elimina substanţele nocive din corpul uman. Băutul ceaiului este un obicei străvechi şi foarte răspândit, care în secolul X a devenit o adevărată cultură.
Lacul de Vest se află în oraşul Hangzhou, zonă unde se produce din belşug renumitul soi de ceai Longjing, care are o aromă fină, suavă.
Actuala cultură a ceaiului s-a format în secolele X-XI. Potrivit acesteia, băutul ceaiului constituie un moment de relaxare şi desfătare. Se cere nu numai un ceai de bună calitate, ci şi un mediu ambiant agreabil, ceşti de porţelan sau ceramică fină, până şi procedeul de preparare a băuturii de ceai este complicat. Acest procedeu
s-a răspândit şi în Japonia şi s-a păstrat integral până în zilele noastre, iar servirea ceaiului este o plăcere pentru chinezii de rând, care, după o zi de muncă, stau cu prietenii sau cu familiile în ceainărie, amplasată de obicei într-un mediu liniştit şi plăcut. Aceste clipe oferă un bun prilej de comunicare. În provincia Sichuan, se pot întâlni la tot pasul ceainării. De la profesori la muncitori, toţi preferă să se odihnească în asemenea localuri, să aibă întâlniri cu prietenii.
A oferi un pahar cu ceai este o tradiţie multimilenară în China pentru primirea oaspeţilor. Se poate spune că aceasta a devenit ritualul de politeţe cel mai popular. La ţară, ceaiul este şi un cadou nelipsit la logodnă pentru că, potrivit obiceiului din străbuni, el este simbolul purităţii, al devotamentului şi fecundităţii. De-a lungul vremii, mulţi poeţi şi literaţi din China au lăsat posterităţii o serie de lucrări literare valoroase consacrate ceaiului.
În partea de sud a Chinei, plantaţiile de ceai sunt la tot pasul. În 2006, suprafaţa totală cultivată cu ceai a fost de 1,45 milioane de hectare, producţia fiind de peste un milion de tone, iar valoarea producţiei, de 24,8 miliarde de yuani (2,48 miliarde de euro). În 2006, China a exportat  287 de mii de tone de ceai, având o valoare de 547 de milioane de dolari.
Ceaiul verde este principalul produs de export şi este împărţit după calitate în şase sortimente: verde, galben, negru, albastru, alb şi roşu. După forma de prezentare, el este: roşu, verde, parfumat cu iasomie, Wulong, alb, comprimat şi instant. Aceste clasificări se aplică mai mult în China. În Europa, ceaiul se clasifică în trei sortimente: roşu, Wulong şi verde.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS