Turnul din Pisa
Construcţia Turnului din Pisa, în prezent una dintre principalele atracţii turistice din Italia, a început pe 9 august 1173. Acesta găzduia clopotele imensei catedrale din Piazza dei Miracoli. La puţin timp după începerea construcţiei, când turnul avea doar trei etaje, fundaţia Turnului din Pisa s-a dovedit a fi strâmbă. Construcţia a fost oprită şi reluată peste 100 de ani. De-abia atunci a devenit vizibilă înclinaţia către sud a turnului. Din anul 1911, acesta s-a înclinat cu 1,2 milimetri. Astăzi, Turnul din Pisa este înclinat cu 5,3 metri faţă de centrul bazei. Pauza a permis construcţiei să se stabilizeze oarecum, iar noul inginer-şef a căutat să compenseze înclinaţia vizibilă a turnului, construind noile etaje ceva mai înalte pe partea mai scurtă a edificiului. În 1278, muncitorii au terminat al şaptelea etaj şi construcţia a fost din nou oprită. Până în acel moment, înclinaţia sudică era aproape de 0,9 metri. În 1360, au început lucrările pentru camera clopotelor, iar muncitorii au încercat să compenseze înclinaţia construind respectiva cameră uşor oblic faţă de restul edificiului. Turnul a fost finalizat în mod oficial în 1370. Acesta s-a înclinat puţin în fiecare an, însă acest fapt doar a sporit interesul pentru turn. Măsurarea din 1550 arată că vârful era deplasat cu 3,6 metri spre sud faţă de bază. În 1938, unui arhitect i s-a permis să excaveze baza turnului, din care o porţiune intrase în pământ. Pe măsură ce săpa, a început să ţâşnească apă din pământ, iar turnul s-a mai înclinat câţiva centimetri spre sud. În 1934, din ordinul lui Benito Mussolini, într-o încercare de a inversa înclinaţia, inginerii au făcut găuri în fundaţia turnului şi au pus aproximativ 200 de tone de beton, însă acesta s-a înlinat brusc câţiva centimetri spre sud. În 1964, guvernul italian a cerut în mod public sugestii cu privire la modul de a salva turnul de la o viitoare prăbuşire. Doi ani mai târziu, o încercare de restaurare a fost abandonată atunci când turnul s-a înclinat încă puţin spre sud. În 1985, altă încercare nereuşită de a restaura turnul a generat o mărire a înclinaţiei acestuia. În 1992, în încercarea de a stabiliza temporar clădirea, au fost construite în jurul turnului, până la al doilea etaj, tendoane din fier, căptuşite cu plastic. Anul următor, o fundaţie din beton a fost construită în jurul turnului, iar în partea nordică au fost plasate contragreutăţi, ceea ce reuşit să reducă înclinaţia cu aproximativ doi centimetri. În 1995, contragreutăţile inestetice au fost înlocuite cu cabluri subterane, însă acest fapt a cauzat o mărire dramatică a înclinaţiei, iar proiectul a fost anulat. În 1999, inginerii au început un proces de extragere a pământului de sub partea din nord, fapt care în câteva luni a început să aibă efecte pozitive. În şase luni, înclinaţia a fost redusă cu peste trei centimetri, iar până la sfârşitul anului 2000, cu aproape 0,3 metri.
