Pasărea care nu ştie să zboare

În urmă cu aproape 80 de milioane ani se spune că am locuit cu toţii în aceeaşi ţară, pentru că toate continentele şi insulele pe care le cunoaştem în prezent erau grupate într-o singură structură. Însă, în urma  „evenimentelor“ geologice petrecute în Perioada Cambriană, această structură s-a împărţit în două: Laurasia şi Gondwana. Prima includea continentele din emisfera nordică, iar cea de-a doua pe cele mai multe dintre continentele existente în prezent în emisfera sudică, inclusiv Australia şi Noua Zeelandă.
Gondwana a fost locul de origine a păsărilor din clasa ratitelor. Acestea sunt păsări acarenate, alergătoare, cu aripile slab dezvoltate, categoria incluzând atât uriaşul struţ african, care poate ajunge până la trei metri înălţime, cât şi minuscula pasăre kiwi, pe care o găsim în Noua Zeelandă. Mulţi dintre membrii acestei familii de zburătoare şi-au dezvoltat în timp anumite caracteristici, care pot fi explicate doar prin separarea totală de alte ratite. De exemplu, pasărea kiwi are două orificii nazale la capătul ciocului relativ lung şi îşi foloseşte în mod activ simţul olfactiv pentru a găsi larvele şi insectele cu care se hrăneşte. Altă caracteristică a acestei păsări este că ouăle femelelor sunt uriaşe în comparaţie cu corpul: un ou reprezintă 20% din corpul păsării kiwi, în timp ce, în cazul struţilor, dimensiunea oului reprezintă doar 5% din corpul unei păsări adulte.
Pasărea kiwi din Noua Zeelandă trăieşte în vizuine săpate în pământ. Există o legendă în această regiune, care spune că într-un timp insectele începuseră să distrugă rădăcinile copacilor, aşa că Regele Pădurii a mers la păsări şi le-a întrebat care dintre ele ar fi dispuse să renunţe la viaţa din înaltul cerului pentru a salva pădurea. Pasărea kiwi a fost singura care s-a oferit. Drept pedeapsă, Regele Pădurii le-a „aplicat“ păsărilor semne distinctive şi le-a diferenţiat în funcţie de dimensiuni şi de aceea există atât de multe specii de păsări pe pământ.