Legenda spune ca odata traia o fiica de imparat deosebit de frumoasa, dar singura, pe nume Camelia. Pentru a-si umple timpul, aceasta isi petrecea majoritatea timpului vorbind cu florile si invatase limbajul acestora.
In imparatia tatalui tinerei traia un balaur care obisnuia sa manânce toate fetele in vârsta de 14 ani. Cu cât ea se apropia mai mult de aceasta vârsta, cu atât era mai bine pazita si cu atât erau parintii ei mai ingrijorati. Cu toate ca o pazeau cei mai iscusiti ostasi, la ora 12.00 noaptea când fata a implinit 14 ani, balaurul a reusit sa intre in castel, in turnul unde fusese inchisa, si sa o rapeasca, urmând sa o duca departe si sa o manânce. In drum spre locul unde traia balaurul, Camelia a implorat florile de pe pajistile inflorite peste care treceau sa o transforme intr-o floare si sa o salveze.
Florile i-au implinit voia si au transformat-o intr-o floare roz deosebit de fina, pe care balaurul a scapat-o din gheare si care, cum a atins solul, a prins radacini si a dat nastere la noi flori cu cele mai variate culori si forme. Aceasta floare a fost numita Camelia. Ea simbolizeaza norocul, prezenta de spirit. Barbatul care daruieste unei femei o camelie o considera pe aceasta unica, deosebita, norocoasa. Femeia careia ii plac cameliile este in general solitara, puternica, independenta si ii place sa se descurce singura.
Cuvântul „camelia“ vine din latina si inseamna enorias. Prin prisma etimologiei si a legendei florii, o persoana cu numele Camelia este independenta, puternica, norocoasa si de obicei reuseste sa realizeze tot ceea ce isi propune. Acest nume mai simbolizeaza ambitie si perseverenta.
