Inteligenta lui Einstein a atras atât de mult atentia in timpul vietii genialului om de stiinta incât acesta nu a mai vrut sa fie in centrul atentiei dupa moarte. De fapt, pe când inca traia, matematicianul a lasat instructiuni stricte pentru momentele de dupa decesul sau: nu a vrut nici inmormântare, nici slujba religioasa si nici mormânt. Trupul sau a fost incinerat, iar cenusa a fost aruncata intr-un râu din orasul New Jersey, unde omul de stiinta a murit pe 18 aprilie 1955. Totul a fost ars, mai putin creierul, pe care Einstein l-a „oferit“ stiintei.
Ce s-a intâmplat cu creierul dupa ce a fost „despartit“ de trup? In ziua decesului matematicianului, doctorul Thomas Harvey a prelevat creierul lui Einstein pentru a-l studia. Spre surprinderea lui, nu a descoperit nimic notabil: cântarea doar 1.230 de grame, mai putin decât greutatea medie a unui creier de adult, care cântareste in jur de 1.400 de grame. Emisferele cerebrale au stat mai mult de 20 de ani in doua borcane pe care doctorul Harvey le-a tinut acasa si la biroul sau, pâna când, in anul 1977, un reporter curios a fost trimis de redactorul sau sef in cautarea lui Einstein. Sau, mai bine zis, in cautarea ramasitelor lui Einstein. Reporterul l-a gasit pe doctorul Harvey si a fost uimit descoperind ca este atât de aproape de creierul lui Einstein. Numai ca in momentul in care Harvey a fost localizat, oamenii de stiinta au vrut si ei sa faca parte cumva din acest fenomen. In total s-au taiat aproximativ 240 de „bucati“, care au fost prelevate din diverse zone ale creierului pentru a fi studiate. In afara de observatiile facute initial de Harvey, nu s-au mai descoperit sau teoretizat alte aspecte importante.
Unul dintre studiile efectuate a relevat faptul ca la Einstein cortexul cerebral era mai subtire decât in mod obisnuit, insa continea mai multi neuroni. Aceasta descoperire a creat ipoteza ca omul de stiinta si-ar fi folosit mai bine capacitatea de a gândi. Zona parietala inferioara, locul unde au loc procesele vizuale, gândirea matematica si recunoasterea vizuala si spatiala, nu era dezvoltata mai mult decât in mod normal. S-a considerat ca Einstein a avut un creier mult mai eficient decât in mod obisnuit, un creier care „functiona“ mai bine intr-un „spatiu“ mai mic si a carui performanta depasea cu mult nivelul normal.
